Pe gene-i slobod ca să doarmă Enorme stoluri de sticleți Ce-și bat în pene stinsa goană Și suflul miilor de vieți Să fiu, să zbor peste o lume, Să simt tot ce e de simțit, Să mă întorc fără de nume, Un sticlete obosit… O vară deci mai dorm pe pleoape, De chipul…
Cea mai mare teamă a mea au fost monștri de sub pat. Ciudat, acum sunt cea mai mare realizare! Simt din ce în ce mai tare ca e o adevărată putere să crezi în povești, să mai crezi că lucruri se întâmplă pur și simplu, pentru că viața are nevoie de momentele ei de respiro.…
Se plimbă umbre pe pereții murdari de timp. Tavanul nu mai e tavan, e scândura pe care își încearcă norocul iluziile mele. În colțuri așteaptă rațiunea, îmbătrânită. În sfârșit, pe covor, în trupul pierdut, mă recunoști pe mine. Așa, cu acest chip straniu a început fiecare zi, rupând din mine câte un pic și dând…
O foaie albă, fără de probleme Sau matematici greu de înțeles E locul unde eu îmi scriu catrene Și dau un sens direcției de mers. Dacă natura este toată știință Și viața însăși crede-n rezolvări Ce-ar fi ca timpul să ne fie casă Și noi, poeții, să trăim în nori. Iar la răstimp de întrebări,…
Eu cred… și cred că visul e cea mai frumoasă ficțiune a propriilor minți; visul, visul e delirul în care ne aruncăm cu cea mai mare plăcere, parcă presimțind că ne vom găsi tot pe noi, dar mai altfel, mai frumoși, mai copii, mai noi decât în restul vieții. Dacă pentru alții totul începe…
Când scriu, e 29 octombrie. A murit Mihai Constantinescu. Doar cu câteva zile înainte, sub semnul lui 15, s-a dus și Tamara Buciuceanu Botez. Nu credeam că te poate îndurera moartea unor oameni pe care nici nu i-ai cunoscut, oameni pe care îi asculți cu drag de niște zile bine numărate. Cred că cel mai…
Despre cum stelele sunt puse cu mâna Inspirat de Adrian Bezna Dacă nu știați, stelele sunt puse cu mâna Câte una, câte una… Stelele SUNT puse cu mâna!… de către tine, de fiecare dată, de fiecare timp și de fiecare anotimp când, îți faci timp să te gândești la…
