Benzi desenate romanești (II)

În continuarea primului meu articol pe această temă vă prezint TFB (Tinerețe fără Bătrânețe)

Povestea se întinde pe șase apariții editoriale în care ne sunt descrise aventurile lui Amatheus, prinț al unui ”regat” de pe Terra dintr-un viitor(SF) post-apocaliptic.

Ce se întâmplase:

În 3053 s-a declanșat o pandemie, nu se mai nășteau bebeluși normali, ci mutanți, mulți dintre ei agresivi. Îngroziți, oamenii încă normali i-au ucis la scară industrială, dar totul a degenerat în crize lungi și războaie civile. Coloniile Terrei, înfricoșate, distrug cosmodromurile, navele spațiale, izolând restul omenirii odată cu virusul.

Însă lucrurile nu se opresc acolo:

În 3096, Pământul a fost înconjurat de miliarde de găuri-negre artificiale care accelerează trecerea timpului. Scopul: găsirea uni leac sau, în cel mai rău caz, așteptarea până ce omenirea își va dezvolta ea însăși anticorpii necesari.

Dar Amatheus nu află de acestea decât foarte târziu. Nașterea lui a fost un miracol în sine, părinții săi fiind ajutați de un ”vraci” (sau tehnomag), care îi dăruiește o dronă zburătoare, Panza, ce conține toate poveștile, basmele omenirii, cu mențiunea: ” Toți au dat vina pe boală, dar secretul este că lumea s-a prăbușit atunci când oamenii au încetat să mai creadă în povești!”

Timpul trece și prințul, curios și ambițios, își propune să treacă de zidurile protectoare ale regatului părinților, în căutarea leacului ( Tinerețea fără de Bătrânețe). Pe drum este atacat de mutanți, răpit și dus la baza lor dintr-un spital distrus. Acolo o ”înțeleaptă” îi spune că e imun la virus și îi recoltează o mostră de sânge. Nu rămâne, căci cei mai mulți de acolo îi vor răul. Din nou pe drum, peste câteva zile întâlnește un alt tehnomag, care confirmă că el poartă leacul și că poate pleca în spațiu. Cei doi pornesc spre ultimul cosmodrom funcțional, dar tehnomagul se sacrifică pentru a-i da lui Amatheus prilejul de a scăpa cu viață.

Ajuns în spațiu, este recuperat după un an de așteptare. Se îndrăgostește de cea în grija căreia e lăsat, Zina( pe care o alintă Zâna mea), însă dorul de casă îl macină. Află povestea virusului, a stației spațiale, a capsulei temporale și se întristează. Anul care trecuse însemna trecerea a cel puțin 100 de ani pe Terra. Nervos, distruge reactorul atomic și, odată cu el, capsula din jurul planetei. Dar radiațile îl îmbătrânesc rapid și ia decizia de a se întoarce pentru o ultimă oară acasă.

Ceea ce găsește îl deprimă:

Omenirea a fost vindecată prin eforturile mutantei înțelepte ce îi recoltase sângele cu anticorpi. Practic, el purtase asupra sa ceea ce căutase cu atâta disperare! Ironia se transformă în tragedie în momentul în care observă că semenii săi au revenit la războaie, lăcomie, răutate. Locurile în care crescuse, oamenii pe care îi cunoscuse, familia… toate au pierit (practic, în mai puțin de un an). El abia spre sfârșit își dă seama că degeaba s-a sacrificat. Aici este folosit cu maxim impact citatul biblic: ”Totul e deșertăciune!”. Dezolant.

Numărul 6 aduce moartea tristă a lui Amatheus, dar și continuarea poveștii, spusă iar și iar copiilor curioși de drona sa, Panza.

Consider că povestea are un substrat plin de înțelesuri: moartea(sufletească a) omenirii prin lipsa viselor, poveștilor, motivul găsirii pe sine, al aparențelor care înșeală, dar și adevărul usturător cum că noi ca specie ne facem cel mai mult rău(războaie, poluare…). Magistral include scenaristul, Marian Coman, toate aceste teme, și nu numai, în coperțile acestei benzi desenate. Ilustrațiile sunt vii, creative, originale și foarte sugestive.

P.S. Nu vă speriați de faptul că este SF sau o reinventare a unui basm. Eu mă bucur că am citit această operă și o recomand cu mare plăcere!

Revistele pot fi cumpărate de aici.

Șerban Precup (fosta 12B, actual student la Universitatea din Heidelberg și colaborator Țaitung)