Școli prin lume

Educația este una dintre temele de interes major pentru orice societate, respectiv, nivelul la care se află, ce este bun și ce este rău, planuri de schimbare, variante de reforme. Toate plasate într-un mediu amical, o discuție cu prietenii, sau într-unul politico- administrativ, o ședință de guvern. Suntem cu toții pricepuți în a reforma din vorbe educația și prin asta de a rezolva o problemă arzătoare a țării.
Reușim acest lucru fără o finanțare consistentă și fără un plan pe termen lung? Hai să vedem ce se face altfel prin alte state, poate învățăm ceva!

Fără cretă

Este un model de educație propus de britanici, sistem ce a uitat să folosească creta sau tabla clasică. În locul acestor obiecte, parcă din altă eră, găsim whiteboard-uri, proiectoare și tablete. Folosirea sistemelor informatice în rutina zilnică este ceva normal. Uneltele de scris, inclusiv pen-ul pentru whiteboard este asigurat de stat. Pe lângă asta, tot sistemul vine susținut de programe interactive și platforme educaționale precum Disney Educativ Espresso.

 

Perspective asupra educației

Danemarca, un stat ce investește 8% din P.I.B.-ul (Produsul Intern Brut) său în educație evită notele sau calificativele. Acest sistem se concentrează pe trei aspecte foarte importante cu privire la relația elev  – școală. Acestea se pot prezenta în forma a trei întrebări:
– Te simți bine?
– Ai învățat ceva?
– Dezvoltarea personală sau rezultatul final este important?
De aici poate că orele sunt pline de mișcare și de gălăgie, dar funcționează. Toată lumea privește cu încredere spre noile provocări și fără să aibă cârcei în a se angaja într-o problemă. Tot sistemul educațional pune preț pe muncă, implicare, colaborare și unitate. În oră profesorul are inițiativa, aceste ore se bazează pe multă muncă în echipă și funcționează foarte bine, chiar dacă se mănâncă și se bea la aceste ore.

 

Japonia cu un sistem educațional ce se plasează în top zece la nivel mondial în acest domeniu pune mare preț pe educația extra curriculară. În primă instanță doresc să amintesc proiectul de curățenie al elevilor. Aceștia curăță zilnic școala, în Japonia școlile nu au femei de servici. Este o modalitate foarte bună de a responsabiliza pe elevi și de a face ca ei să aibă grijă de mediul înconjurător.

Curățenia nu este singura sarcină încredințată elevilor, aceștia se ocupă de cantină, ei împart mâncarea, se îngrijesc de animalul clasei (țestoasă, hamster, etc.) sau împrospătează informațiile utile de la avizierul școlii.  Se pune mare preț pe activitățile sportive și în special pe înot sau pe jocurile de echipă. Fiecare elev japonez la început de an trebuie să-și aleagă un proiect al școlii pe care trebuie să-l susțină. Ei se organizează în grupe, în funcție de proiectul ales și vor organiza activități pentru a finaliza proiectul respectiv. Sistemul din Japonia pune mare preț pe cluburi și cercuri tematice, acestea sunt organizate după ore și sunt foarte variate, de la cercuri de debate, informatică până la cercuri de gătit, țesut, etc. Ele dezvoltă spiritul civic, munca în echipă, capacitatea de organizare a elevilor și de îndemânare.

 

Modelul finlandez, atât de mult aclamat, conduce topul european, când vine vorba de sisteme educaționale. Ce are acces sistem de este așa de popular? Pe scurt în câteva puncte:
– Este gratuit, susținut de stat cu un procent de 12% din P.I.B.;
– Diferențierea reală există, adică fiecare elev primește teme, fișe sau exerciții care să fie la nivelul lui/ei;
– Notele se spun doar elevilor, ei primesc note doar din clasa a treia, acestea nu se anunță decât lor;
– Elevul nu este obligat să stea în bancă, în sălile de clasă există covor și canapea unde se pot așeza, întinde;
–  Foarte rar se dau teme pentru acasă;
– Nu există examene, filosofia finlandeză susține că omul se pregătește pentru viață și nu pentru școală;
– Pauzele sunt cele mai lungi; fiecare oră de 45 de minute este urmată de o pauză de 15 minute;
– Profesorii și meseria de profesor în concepția finlandezilor este o meserie de prestigiu, la universitățile de profil se înscriu de 15-20 de ori mai mulți studenți față de numărul posturilor existente de profesor. Remunerația este pe măsură;
– Toate școlile sunt la fel de bune pentru că au personal cu o calificare înaltă și dotări pe măsură;
– Elevii își pot alege la cantină meniul dorit, care este gratuit.
Sunt doar câteva exemple pentru care sistemul finlandez este așa de eficient și renumit.

Concluzii

Dacă ne uităm în ograda noastră și comparăm câteva aspecte pe care le-am amintit mai sus, ajungem la un numitor comun, finanțarea educației, practic subfinanțarea ei. Este punctul de pornire în a reda prestanța de odinioară a dascălilor, a elevilor și nu în ultimul rând a sistemului. Ar trebui să începem să privim educația ca pe o investiție în viitor, nu o cheltuială a prezentului și să planificăm pe termen lung, poate inspirându-ne de la alții vom reuși să avem rezultatele dorite și de ce nu un loc fruntaș, mai întâi în Europa și mai apoi în lume, printre sistemele educaționale. Totuși înainte de toate ne dorim o societate funcțională, cu oameni responsabili, implicați și dornici de schimbare, pentru asta ne trebuie un sistem educațional de top.