Cancel culture reprezintă un fenomen social prin care persoane publice, companii, celebrităţi, guverne, mărci, branduri şi organizaţii sunt boicotate, retrăgându-li-se sprijinul pe rețelele sociale și în spațiul public, după ce au făcut sau spus ceva considerat inacceptabil, jignitor sau ofensator. Această practică tinde să penalizeze comportamente considerate imorale. Pe scurt, e actul colectiv de a boicota ceva sau pe cineva, după ce a greșit. Actul în sine este sprijinit de social media.
Fenomenul „cancel culture” poate deveni o sursă de dezinformare în mai multe moduri, fie prin răspândirea informațiilor false despre o persoană sau un subiect, fie prin efectele indirecte pe care le produce asupra spațiului public. De exemplu, în multe cazuri, persoanele boicotate sunt acuzate în baza unor informații incomplete, scoase din context sau chiar fabricate. Rețelele sociale amplifică rapid acuzațiile, iar verificarea faptelor devine dificilă.
Scopul acestui fenomen este interpretat diferit. Unii îl consideră o modalitate prin care persoanele aflate în poziții de putere sunt trase la răspundere, în timp ce alții îl văd ca pe o formă exagerată de cenzură, care nu mai lasă loc pentru iertare sau schimbare.
În esență, a ostraciza pe cineva înseamnă- în acest context- a înceta să îi mai oferi sprijin financiar, de imagine sau social din cauza unui comportament considerat greșit.
Evoluția a fenomenului cancel culture pe social media
Cancel culture s-a răspândit pe tot globul pământesc în ultimii ani. Deși s-a născut într-un grup de activiști sociali, a intrat foarte rapid în mainstream.
Social media a jucat un rol crucial în dezvoltarea a fenomenului „cancel culture”, mai ales pe tărâmul online al Black Twitter-ului, un spațiu pentru conversații serioase despre probleme care afectează comunitățile persoanelor de culoare.
Acolo, ideea de excludere a adaptat tradiții mai vechi de dispreț și tragere la răspundere. Totul a început odată cu mișcări precum #BlackLivesMatter și #MeToo- cea din urmă fiind inițiată pentru a susține victimele hărțuirii și abuzului sexual-, ambele contribuind substanțial la răspândirea culturii anulării și a limbajului specific acesteia.
De exemplu, în 2020, în Statele Unite şi Regatul Unit, câţiva dintre protestatarii care au mărşăluit pe străzi în cadrul mişcării Black Lives Matters au distrus câteva statui care reprezentau oameni importanți din istorie care au deţinut sclavi de culoare sau care au făcut declaraţii rasiste, precum preşedinţii americani George Washington şi Thomas Jefferson, și generali precum Robert Lee.
Cum se manifestă cancel culture în artă?
Cancel culture în artă reprezintă un fenomen social și cultural contemporan prin care artiști și operele lor de arta sunt evitați, criticați și, adesea, eliminați din spațiul public, precum expoziții, muzee, radiouri sau platforme de streaming, din cauza unor comportamente, opinii sau creații considerate ofensatoare. Acest fenomen vizează adesea artiști care încalcă normele sociale, provocând o cenzură sau autocenzură a creativității, dar și dezbateri intense despre etică și valoarea operei.
Exemple concrete:
1. Pictura Danei Schutz “Open Casket” a provocat proteste la Bienala Whitney, unii cerând distrugerea ei, deoarece o artistă albă a pictat suferința unei victime de culoare.
Open Casket, Dana Schutz
2. Filme clasice precum „Gone with the Wind” au fost temporar retrase sau însoțite de avertismente pentru reprezentarea stereotipă a sclaviei.
3. Filmul lui Martin Scorsese “Ultima ispită a lui Hristos” a fost intens criticat pentru sublinierea trăsăturilor umane ale lui Iisus.
4.Videoclipul „Like a Prayer” de Madonna a fost acuzat de blasfemie pentru utilizarea imaginilor religioase, inclusiv cruci în flăcări și o reprezentare a unui Sfânt negru.
Conflictul separării dintre artă și artist
Muzicieni, autori și alte figuri publice pot fi boicotați rapid, din motive ce variază de la comentarii scoase din context până la rasism sau misoginie evidentă. Astfel, granița dintre convingerile unui artist și opera sa devine tot mai neclară. Ce ar trebui să facă un admirator al artei? Să aprecieze operele frumoase și să ignore acțiunile jignitoare ale creatorilor?
În anii 1890, Paul Gauguin și-a abandonat familia pentru Tahiti, unde a avut relații cu adolescente și a creat totuși lucrări artistice remarcabile, dar problematice prin stereotipuri rasiale și de gen.
În cazul lui Michael Jackson, talentul artistic este minunat, dar acuzațiile de abuz asupra copiilor i-au umbrit talentul, împărțind publicul între cei care separă artistul de operă și cei care consideră că a-i asculta muzica înseamnă a-l susține.
Totodată, există artiști ale căror opere sunt inseparabile de experiența lor personală. Frida Kahlo și-a transformat corsetele medicale în pânze artistice care exprimau trauma accidentului suferit. În mod similar, Yungblud vorbește în melodia „Hated” despre abuzurile trăite în copilărie, arta devenind o formă de eliberare și vindecare.
Nu există un răspuns universal. Admiratorii artei trebuie să decidă singuri cât de mult influențează viața și ideologia artistului opera pe care o creează, pentru a nu ajunge într-o cultură dominată de frică și cenzură.
Alegerea personală dintre artă și artist
Odată ce afli ceva condamnabil despre o persoană atașată de un film, serial TV sau melodie pe care o iubești, unde se duce acea admirație?
Poate ți s-a întâmplat și ție. Te îndrăgostești de un film pe care l-ai văzut, dar, exact în mijlocul entuziasmului tău, cineva îți trimite un mesaj lung despre cât de problematic este regizorul, actorul sau altcineva din spatele filmului, ca persoană.
Indiferent de motiv, este o alegere personală, iar fiecare are dreptul să simtă în felul lui. Fiecare dintre noi are propria relație cu o operă de artă pe care o admirăm, care poate avea puțin de-a face cu personalitatea sau comportamentul acestuia. Uneori este vorba doar despre artă.
Acesta poate fi un adevăr greu de acceptat, mai ales într-o cultură care confundă adesea personajul cu actorul. Situația este complicată și din cauza faptului că știm tot mai multe despre viața celebrităților. Le ridicăm pe un piedestal, dar când greșesc, mulți se simt trădați. Abia atunci devine clar că vedetele sunt oameni ca toți ceilalți, uneori chiar și mai imperfecți.
De multe ori apare dorința ca acea persoană să fie pedepsită public. Dar apare întrebarea: „Ar trebui pedepsită și arta făcută de acea persoană?” Poți să apreciezi o operă de artă și, în același timp, să nu suporți persoana care a făcut-o. Acest conflict este normal și nu ar trebui să ne fie rușine de el.
Cancel Culture vs Libera Exprimare
Cancel culture are o relație dificilă cu libertatea de exprimare. Unii susțin că îi ajută pe cei care înainte nu erau ascultați să își facă auzită vocea, iar alții cred că doar deschid mai multe discuții și dezbateri.
Diferite grupuri din societate pot considera că cineva este ostracizat, în timp ce altele nu. Nu pare să existe o soluție unică pentru asta.
În timp ce unii consideră fenomenul de cancel culture ca pe un act de libertate de exprimare, conservatorii au identificat conceptul ca fiind o amenințare la adresa libertății de exprimare. Ca răspuns, Conservative Political Action Conference din SUA din 2021 s-a axat pe tema „America Uncancelled” (această frază a fost imprimată ulterior și pe articole vestimentare, precum tricouri și șepci).
Autocenzura
Autocenzura artistică reprezintă un proces intern prin care un artist, scriitor sau muzician decide conștient sau inconștient să modifice, să editeze sau să elimine părți din opera sa pentru a evita reacții negative, sancțiuni politice, sociale sau economice. Spre deosebire de cenzura directă, autocenzura este o limitare impusă de creator asupra lui însuși, adesea din frica de consecințe.
Principalele motive sunt teama de a nu fi criticat de public, specialiști sau instituții; evitarea subiectelor controversate precum religia sau politica; și dorința de a obține fonduri sau de a vinde lucrări, fapt ce poate duce la crearea unor opere mai sigure și convenționale, conforme cu așteptările pieței.
Acestea se manifestă prin forme diverse, mergând de la schimbări subtile- precum modificarea versurilor unei melodii sau evitarea nudității în pictură și renunțarea la teme sociale ori politice sensibile, până la manifestări extreme, cum a fost cazul lui Kafka, în care artistul își distruge propriile lucrări nepublicate din teamă sau neîncredere.
Autocenzura poate diminua autenticitatea și integritatea artistică, reducând impactul mesajului original. Deși uneori este considerată un instrument de perfecționare, ea poate limita inovația și transforma arta într-un produs mai conformist.
Chiar și fără cenzura de stat, autocenzura persistă prin mecanisme de piață, unde artiștii își adaptează opera pentru a fi mai căutată.
Există o dezbatere dacă autocenzura este întotdeauna negativă. Unii cred că este o formă de responsabilitate sau o verificare înainte ca o lucrare să fie arătată public, în timp ce alții o văd ca pe o cedare în fața presiunilor din exterior.
Exemple de artiști și actori excluși
- Kanye “Ye” West a fost intens „anulat” prin 2022-2023 din cauza comentariilor ofensatoare la adresa evreilor, pierzând contracte cu branduri mari precum Adidas și GAP.
- Sean “Diddy” Combs a avut mai multe controverse legate de comportament agresiv și comentarii publice, afectându-i imaginea și colaborările cu branduri.
- Chris Brown a fost „anulat” după incidente de violență domestică, inclusiv cel faimos cu Rihanna, pierzând sprijinul public și colaborări cu branduri.
- Johnny Depp a fost „anulat” temporar după dispute legale cu Amber Heard, acuzații de abuz domestic și scandaluri publice, deși ulterior a câștigat procesele, imaginea sa a fost afectată mult timp.
Unele vedete au reușit să revină după ce au fost „anulate”, cum este cazul lui Louis C.K. care, deși a admis fapte de abatere sexuală în 2017, a revenit în industria de divertisment și a câștigat un premiu Grammy în 2022.
În ultimii ani, atmosfera pare tot mai restrictivă. Cultura anulării și o corectitudine politică strictă au creat un mediu în care artiștii se tem să depășească anumite limite. Totuși, trăim într-o perioadă în care teama de a ofensa îi face pe mulți să creeze lucruri mai sigure și previzibile, iar astfel creativitatea își pierde curajul și devine mai ușor de îngropat.
Surse:
https://www.vice.com/ro/article/ce-inseamna-de-fapt-cancel-culture/
https://mediacritica.md/peinteles-ce-inseamna-cancel-culture/
https://www.stephanietrumble.com/blog-2/orwi6d236wh01iwgxkrixl8n71fc09
https://www.rockandart.org/ethics-cancel-culture-accountability-or-shaming/
https://www.huffpost.com/entry/cancel-culture-art-vs-artist-debate_n_65317bd2e4b03b213b093e5a
