Te-ai gândit vreodată la manuscrisele care nu vor fi niciodată scrise? Te-ai gândit la poveștile abandonate încă din primele schițe, pentru că au ajuns pe un teren considerat prea sensibil, la memoriile ținute în sertar, fiindcă nu se potriveau perfect cu ideile acceptate de societate sau la lumile imaginare lăsate neexplorate pentru că ar putea fi înțelese greșit?
După ce, în sfârșit, apar șanse de publicare, ele vin și cu presiunea de a reprezenta comunitatea din care vii într-un mod anume, așa cum se așteaptă ceilalți. Dorința de a scrie responsabil ajunge uneori să fie la fel de apăsătoare ca și cenzura directă cu care s-au confruntat generațiile dinainte.
Dificultatea de a crea
Scriitorul Quentin Drummond Anderson împărtășește gândurile lui, declarând : „Când mi-am început cariera în scris, cea mai mare frică era respingerea din partea editorilor sau indiferența din partea cititorilor. Acum, o nouă anxietate bântuie procesul creativ: conștientizarea faptului că o singură propoziție interpretată greșit, o idee exprimată imperfect sau un personaj ale cărui opinii inacceptabile ar putea fi confundate cu ale mele, ar putea declanșa o cascadă de condamnări publice. Am văzut alți autori retrăgând manuscrise, editori încălcând contracte și cariere literare prăbușindu-se, nu prin cenzură legală, ci prin forța copleșitoare a dezaprobării colective. În fiecare dimineață, în timp ce stau în fața tastaturii, mă surprind punând la îndoială replici care odinioară ar fi curs liber. Este perspectiva acestui personaj prea controversată? Va fi scos acest dialog din context? Mi-am semnalat în mod adecvat intențiile? Editorul intern care odinioară mă împingea spre o claritate mai mare acum mă împinge uneori spre o siguranță mai mare.” În concluzie, autorul arată că teama scriitorului modern nu mai este doar respingerea, ci reacția publicului la interpretări greșite. Această presiune îl face să fie mai precaut, iar libertatea creativă este uneori înlocuită de dorința de siguranță.
Cancel Culture în școală
Cancel culture și dezbaterile privind corectitudinea politică au influențat programa școlară și bibliotecile, în special în țările vorbitoare de engleză, dar discuțiile au început să aibă ecou și în mediul cultural românesc. Fenomenul vizează eliminarea sau reevaluarea operelor literare care conțin teme considerate rasiste, sexiste, homofobe sau care prezintă o viziune depășită asupra relațiilor sociale.
Situația în SUA și UK
Mai multe opere literare clasice au fost recent retrase din programe școlare din SUA si UK. Romanul “Maus”, de Art Spiegelman, despre Holocaust, a fost eliminat din școlile din Tennessee din cauza limbajului licențios și a imaginilor considerate neadecvate. Șase cărți ale lui Dr. Seuss au fost retrase pentru reprezentări rasiste și stereotipice. Iar “Odiseea”, de Homer, a fost scoasă din programa unui liceu din Massachusetts, fiind văzută de unele cadre didactice ca promovând o perspectivă învechită.
De asemenea, și alte cărți, precum „Aventurile lui Huckleberry Finn” de Mark Twain, „Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee, „Despre șoareci și oameni” de John Steinbeck au fost retrase și criticate pentru utilizarea unui limbaj rasist sau pentru perspectivele coloniale.
Conform rapoartelor PEN America, aproximativ 39% dintre cărțile interzise în SUA includ personaje sau teme LGBTQ+, iar aproximativ 44% prezintă personaje de culoare sau abordează probleme legate de rasism, în timp ce aproximativ 57% dintre cele mai frecvent interzise titluri conțin teme sau descrieri cu caracter sexual.
Totuși, dintre toți scriitorii, Stephen King conduce lista autorilor cenzurați în școlile americane.
Scriitorul Stephen King deține recordul nedorit de a fi cel mai cenzurat autor în școlile americane. Un raport de pe Euronews indică că peste 200 de apariții ale operelor sale au fost interzise din programul de predare, în anul școlar 2024–2025, în urma unor noi restricții care afectează mii de titluri.
Raportul, numit „Interzis în SUA”, documentează peste 6.800 de cazuri de interzicere a cărților în programa școlară din SUA.
După Stephen King, în anul școlar 2024–2025, printre autorii cei mai frecvent cenzurați în școlile din Statele Unite s-au numărat:
- Ellen Hopkins, cu 167 interdicții pentru 18 cărți
- Sarah J. Maas, cu 162 interdicții pentru 21 de lucrări
- Jodi Picoult, cu 62 de interdicții pentru 23 de cărți
- Yūsei Matsui, cu 54 de interdicții pentru 22 de lucrări
Printre cele mai controversate opere literare din istorie se numără „Lolita” de Vladimir Nabokov, considerată problematică din cauza relației dintre un bărbat adult și o fetiță, ceea ce a stârnit interdicții și critici morale, și a blocat tipărirea cărții în Franța și Anglia timp de ani de zile. În aceeași categorie a operelor disputate intra și romanele lui George Orwell; „1984” a fost cenzurat în statele comuniste, deoarece portretizarea totalitarismului și a controlului minții a fost văzută ca o amenințare ideologică directă, în timp ce „Ferma Animalelor”, prin atacul său la adresa dictaturilor și a manipulării politice, a fost interzisă în URSS și China pentru modul în care înfățișa liderii autoritari sub formă de animale. De asemenea, „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury a fost contestat în mediul școlar din cauza scenelor de violență și a ideilor considerate dăunătoare, precum arderea cărților sau critica autorității. Nu în ultimul rând, „De veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger a fost interzis în școlile și bibliotecile din SUA și Canada, fiind criticat pentru limbajul vulgar și comportamentul rebel al protagonistului adolescent, considerat o influență negativă asupra tinerilor.
Situația în România:
În România, discuția este mai degrabă legată de necesitatea revizuirii listei autorilor studiați obligatoriu, existând discuții despre includerea unor scriitoare și autori contemporani.
Există critici în mediul cultural românesc care consideră că fenomenul de cancel culture încearcă să impună cenzura și să șteargă autori clasici din cauza unor percepții trecute.
Schimbările în programa școlară de limba română sunt văzute adesea nu ca o „anulare”, ci ca o restructurare, uneori fiind pusă în discuție relevanța operelor pentru noile generații.
Aceste dezbateri echilibrează nevoia de a oferi elevilor o educație modernă și protejarea lor de conținuturi „traumatizante”, cu riscul de a distruge moștenirea culturală și de a limita accesul la opere importante, care ar trebui mai degrabă discutate și analizate în context, nu eliminate.
Chiar dacă întâmpinăm dificultăți, cred că literatura poate schimba felul în care oamenii gândesc și simt. Nu trebuie să ne ascundem după reguli sigure, ci să vorbim despre subiecte dificile cu grijă, curaj și înțelegere, știind că fiecare cititor are propriile experiențe și răni. Cele mai bune texte se află între confort și disconfort, între certitudini și întrebări care provoacă. Scrierea asta cere nu doar talent, ci și îndrăzneală.
Surse:
https://pen.org/report/beyond-the-shelves/
https://pen.org/report/cover-to-cover/
