Meme-urile, așa cum le știm cu toții, sunt niște imagini, de cele mai multe ori poze, cu un text amuzant, care au rolul de a transmite o informație (fie ea doar o glumă). Farmecul lor, pe lângă faptul că pot fi transmise global aproape instant, este versatilitatea utilizării acestora. Adică, un meme poate fi folosit în nenumărate contexte, dar să aibă același efect.
Dacă putem spune așa, meme-ul a fost ”inventat” de biologul Richard Dawkins. În 1976, într-o carte de-a sa intitulată ”The Selfish Gene”, el a definit acest termen. Interesant titlu, dacă stai să te gândești câte persoane pot râde datorită unui meme…de unde egoism în înveselirea oamenilor?
Dar în cazul acesta, sensul de egoism are un înțeles puțin diferit. Cum în natură există lupta pentru supraviețuire, conform teoriei de selecție naturală a lui Darwin, iar o genă tinde să se replice egoist, așa e și în cazul nostru. Dawkins nu distinge dacă o informație se află pe o secțiune a ADN-ului sau tipărită ca o propoziție într-o carte. Potrivit acestuia, informația se înmulțește, fie ca genă prin diviziunea celulară și replicarea asociată a catenei de ADN, fie prin comunicare (în acest caz un meme). Așadar, putem spune că există o întrecere pentru memorabilitate, ceea ce vor ține oamenii minte, vor recunoaște indiferent de situație.
Numele de meme îl argumentează autorul în carte: ”We need a name for the new replicator…I want a mono-syllable that sounds a bit like gene”.
Răspândirea virală a meme-urilor este modul prin care majoritatea populației a ajuns să le cunoască. Datorită internetului şi a mediilor de comunicare online, aproape oricine le poate vedea, dar nu totdeauna și înțelege. Evenimente importante, atât din punct de vedere cultural, cât și politic, economic sau social, ajung să devină meme-uri pe care, la un moment dat, numai anumite persoane la mai pot înțelege, ca un fel de inside jokes.
Acest fapt poate fi aplicat și invers; nu trebuie să fi vizionat un film sau un serial pentru a putea înțelege gluma. Astfel ea poate deveni mai accesibilă, iar oamenii vor fi mai tentați să folosească meme-ul respectiv în diferite contexte și filmul sau serialul va câștiga mai multă publicitate. Pe acest aspect se bazează, însă, și unele companii care recurg la meme-uri ca un mod de marketing pentru a câștiga cât mai mulți clienți. Ele speră să atragă astfel și publicul mai tânăr. Câte reclame nu am văzut la televizor sau pe social media legate de niște produse, care nouă poate nu ne-ar fi de folos, dar a căror reclamă (un meme) ne-a făcut mai interesați de acestea? De multe ori se întâmplă, însă, ca cei responsabili de marketingul unei firme, aparținând generației mai în vârstă, să nu înțeleagă pe deplin cum trebuie realizate acestea și astfel să nu aibă efectul dorit.
În orice caz, scopul meme-urilor este, în cele din urmă, de a ne face să râdem, chiar dacă asta se datorează unei variante atât de proaste a meme-ului, încât devine amuzantă. Ele pot chiar să facă unele relații dintre oameni mai apropiate. Astfel poate exista o atmosferă mai relaxată într-un grup. În unele cazuri, când nu știi cum să răspunzi la un mesaj, un meme poate fi o soluție acceptabilă. Evident nu în situații prea formale; imaginează-ți să trimiți un meme unui profesor ca răspuns pentru o notă pe care ți-a dat-o?:) Este uimitor cum aceste imagini cu un text variabil pot sparge până și bariera de comunicare dintre persoane de naționalități diferite, doar prin mesajul pe care îl transmite poza respectivă.
Pasionată de muzică, poezie și literatură. Preferă să vadă jumătatea plină a paharului. Visătoare din fire și mereu dornică de aventură…