Universul este atât de vast, încât este aproape imposibil să-l înțelegem pe deplin. Deși am aflat multe despre el, încă rămân atât de multe întrebări la care nu știm răspunsul. Expansiunea continuă a universului, care se lărgește tot mai mult de la Big Bang, ne face să ne întrebăm: oare cât de mare este cu adevărat? Poate fi infinit? Pe măsură ce descoperim mai multe despre stele, galaxii și planete îndepărtate, realizăm că fiecare răspuns ne duce la și mai multe întrebări. Infinitul universului rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale științei.
Atunci când ne gândim la „infinit”, pare că nu există un capăt sau o limită. Dar ce înseamnă cu adevărat acest „infinit” în contextul cosmosului și cum putem înțelege mai bine această imensitate care ne înconjoară?
De ce nu ne putem imagina infinitul?
Universul este mult prea vast pentru mintea umană. Noi trăim într-o lume unde totul are un început și un sfârșit: zilele, obiectele, chiar și viața noastră. Creierul nostru este obișnuit cu limite, dar universul nu se supune acestor reguli. Este infinit, o realitate mult prea mare pentru a fi cuprinsă de imaginația noastră.
Chiar și cele mai avansate teorii științifice nu ne pot ajuta să înțelegem complet această vastitate. În fața infinitului suntem prea mici pentru a înțelege cu adevărat amploarea acestei enigme. Orice ar fi, noi nu reușim să depășim acele bariere ale gândirii umane.
Infinitul este un concept foarte complicat, chiar și în matematică. Este ca și cum ai încerca să înțelegi un număr care nu se termină niciodată, iar în loc să fie simplu, se împarte în tot felul de niveluri și structuri care nu sunt ușor de înțeles. La fel și cu universul: el se extinde continuu, fără să se oprească vreodată, și nu are un capăt pe care să-l putem vedea sau înțelege. Practic, atât în matematică, cât și în cosmos, infinitul ne depășește. Creierul nostru nu este construit ca să înțeleagă ceva ce nu are sfârșit, așa că nu avem instrumentele necesare pentru a-l imagina sau înțelege complet. Este ca și cum am încerca să vedem un obiect care nu există!
Cum s-a ajuns la concluzia că universul este infinit?
Glenn Borchardt a ajuns la concluzia că universul este infinit după ce a studiat cu atenție dovezile științifice și teoriile cosmologice care ne definesc înțelegerea asupra cosmosului. Unul dintre cele mai fascinante momente a fost atunci când telescopul Hubble a arătat că galaxiile aflate la marginea universului sunt mult mai vechi decât ar trebui să fie, conform teoriei Big Bang-ului. Acest lucru a stârnit o întrebare uriașă: Dacă galaxiile sunt atât de vechi, atunci cum poate exista un început clar al universului? Răspunsul, pentru Borchardt, părea să fie că universul nu are un început definit, fiind infinit.
Apoi, a analizat viziunea lui Newton, care a propus un univers static și nesfârșit. Conform lui Newton, stelele nu se vor prăbuși într-un punct central într-un univers infinit. Dar paradoxul lui Olbers l-a făcut să reflecteze și mai mult. Olbers a demonstrat că într-un univers infinit și static cerul ar trebui să fie strălucitor, având în vedere numărul foarte mare de stele. Atunci de ce este cerul întunecat? Acest paradox l-a condus pe Borchardt către o altă concluzie: Universul nu este static, ci în continuă expansiune.
Observațiile lui Edwin Hubble că galaxiile se îndepărtează unele de altele, confirmând expansiunea universului, i-au întărit și mai mult convingerea. Dacă galaxiile se îndepărtează, atunci universul nu poate fi limitat. Aceste observații l-au convins pe Borchardt că universul nu are o limită clară și nu a avut un început. Universul, în viziunea lui, este infinit, fără un punct de plecare sau unul de sfârșit.
Teorii ale universului
Lumea-brană
Această idee spune că universul nostru este ca o foaie subțire, numită brană, care plutește într-un spațiu mai mare, cu mai multe dimensiuni decât cele trei pe care le cunoaștem (lungime, lățime, înălțime). În acel „spațiu mare” numit the bulk, ar putea exista și alte universuri, iar gravitația ar putea veni din acele dimensiuni ascunse, ceea ce ar explica de ce e mai slabă decât alte forțe, cum e magnetismul.
Această teorie spune că universul nostru s-a născut atunci când două „foi” de univers s-au lovit. Acel moment ar fi fost ca un nou Big Bang. Și nu ar fi singurul: asemenea ciocniri s-ar putea repeta mereu, creând universuri noi de-a lungul timpului. Universul nu ar fi ceva ce începe și se termină, ci ar trece prin cicluri fără sfârșit.
Universul holografic
Deși trăim într-o lume care pare 3D, unii oameni de știință cred că totul ar putea fi de fapt proiectat de pe o suprafață 2D, ca o hologramă. Gândește-te la un film 3D care pare real, dar care vine de pe un disc plat. Această idee i-ar ajuta pe cercetători să explice lucruri complicate din fizică, cum ar fi ce se întâmplă în interiorul găurilor negre.
Multiversul
Conform acestei idei, universul nostru este doar unul dintre multe alte universuri. Fiecare dintre ele ar putea avea legi diferite ale fizicii, iar unele ar putea fi total ciudate, cu alte forțe sau cu o viteză a luminii diferită. Poate nici nu suntem singura „bulă” în spațiu. Toate aceste bule formează ceea ce se numește “multivers.”
Nu înțelegem complet gravitația
Gravitația este forța care ține planetele și stelele la un loc. Dar uneori, galaxiile se mișcă prea repede pentru ca gravitația să le țină unite. Două idei încearcă să explice asta:
- Materia întunecată, adică o materie invizibilă care ajută la echilibru.
- Teoria MOND, care spune că legile gravitației ar trebui schimbate puțin.
Ambele sunt în studiu și încă nu știm care e corectă.
Spațiu-timp superfluid
Einstein spunea că spațiul și timpul formează o țesătură numită spațiu-timp. Dar unii oameni de știință cred că acest spațiu-timp e mai mult decât o țesătură: ar putea fi ca un lichid aparte numit superfluid. La fel ca apa, dar fără rezistență. Acest lichid invizibil ar putea fi format din particule mici, care contribuie la formarea galaxiilor și a universului.
Ipoteza simulării
Aceasta e o idee filosofică (nu științifică) care spune că, poate, tot ce vedem și trăim este de fapt o simulare pe calculator, făcută de o civilizație foarte avansată. E ca în filmele Matrix. Nu putem dovedi că e adevărat sau fals, dar unii cred că ar putea fi o explicație pentru cât de bine sunt reglate legile universului.
