LosAngelesNewYork – LANY

Ți-ai dorit vreodată sa găsești sunetul care descrie perfect atmosfera aceea liniștită și caldă, precum o plimbare pe plaja la apus? Știu la ce te gândești: există muzică clasică, jazz sau doar piese instrumentale care se încadrează în diferite genuri muzicale care pot crea acel cadru. Dar dacă ai găsi ce am descris mai sus îmbinat cu versuri simple care s-ar putea să se potrivească povești tale? Astăzi îți voi face cunoștință cu o trupa din Nashville, LANY.

 

Începuturile LANY

 

Luna martie a anului 2014 îi aduce pe Paul Klein (voce,clape,chitară), Leslie (Les) Priest (sintetizator,chitară) și Jake Goss (tobe) înapoi în orașul lor natal. După o încercare eșuată de a avea o cariera solo, Klein se alătura duo-ului WRLDS format din Jake și Les. După compunerea câtorva piese aceștia au format trio-ul pe care azi îl numim LANY, acronimul celor două orașe americane, Los Angeles și New York. În 2015 aceștia sunt semnați de către Polydor Records, în luna iunie lansează EP-ul I Loved You, urmat de Make Out în luna decembrie și kinda în iunie 2016. Trei ani de compus muzică și în vara anului 2017, mica trupă din Nashville își lansează albumul de debut, intitulat simplu, LANY.

 

Alternativ, synth-pop, 80’s pop sunt doar câteva genuri în care sunetul LANY a fost încadrat. După părerea mea dream pop spune tot ce trebuie să ști despre ei înainte de ai asculta. Spre deosebire de multe trupe care abia au apărut în industria muzicală, încă de la primele piese lansate, trio-ul menține sunetul “dreamy” în timp ce îl variază cu efecte care îți dau senzația că ești pe o plaja retrasă, învelit în briza mării, cu vocea calda și șoptită a solistului, spunându-și poveștile.

“I expected more than this”

 

Dumb Stuff, este piesa care deschide albumul cu un intro care imită sunetul ploii la care se adaugă efectele sintetizatorului, tobe și într-un final vocea parcă îndepărtată și pierduta în sunetul ploii de vară. După toată atmosfera ploioasă suntem conduși în următoarea piesă, The Breakup, capturată cu multe chitări și bătăi care fac cântecul să fie mai ritmat și special, deoarece piesele LANY sunt în general dominate de efecte create cu ajutorul sintetizatorului și tobe. Super Far, în ciuda ritmului destul de monoton, sunetul deziluzionat de la sfârșitul piesei și versurile oneste care încep sa transmită emoții, îți arată potențialul liric al trupei în timp ce te prinde în sunetul pop tipic al anului 2017. Un cântec cu o latură puțin dură și plictisitoare este Overtime, începutul care se repetă pe toată durata piesei mă face să dau skip la Flowers On The Floor, care din fericire se revanșează pentru ce am ascultat înainte. Sunetul unei uși care se deschide și bătăile care parcă se aud din altă cameră sunt aduse mai aproape în urechile nostre de vocea și efectele instabile. Ce mă face să ascult piesa asta este felul în care solistul urcă împreună cu chitara până ajunge la refren. Parents este următoarea compoziție de pe album. Nu pot să spun că este un cântec pentru că timp de un minut și ceva auzim mama toboșarului, exprimându-și fericirea pentru tatuajul tocmai făcut de către fiul său. Nu înțeleg de ce există pe album așa ceva dar, să trecem mai departe.

“Things have kinda changed…”, they got better!

 

Urmează probabil cea mai cunoscută piesă a trupei ILYSB, acronimul cuvintelor I Love You So Bad. Un cântec ritmat care te face să dansezi și nu îți mai iese din cap (mai mult am să te las pe tine să descoperi la acesta, dar sunt destul de sigura ca îți vă plăcea). Poate cea mai complexă compoziție de pe album,este Hericane, nu doar datorită varietății de sunete, dar și datorită emoției pe care o simți în vocea lui Paul. Efectele îmbinate cu versurile parcă scoase din meleaguri ne experimentate ale solistului, mă fac să ascult uraganul acesta muzical în continu, fără să mă satur. Primul cântec cu adevărat trist este Tampa, acesta spune povestea unei relații care eșuează, iar solistul dă vina pe el. Vocea joasă care parcă din loc în loc își pierde din putere și jocurile de sunet din fundal, creează un cadru nocturn. O altă surpriză plăcută a fost pentru mine So, Soo Pretty, nu mă așteptam să găsesc o piesa instrumentală în care parcă auzi bătăile inimii completate de un pian singuratic care până la urmă dispare și el, lăsând în urma lui o atmosferă nostalgică. Ultima piesa It Was Love, chiar dacă are secvențe care se repetă, felul în care sunetele se amestecă cu saxofonul care aduce un alt aer cântecului, te lasă cu energia piesei și după ce aceasta s-a terminat.

 

Concluzii și Malibu Nights

 

LANY are un mic minus, chiar dacă îmi place sunetul lor, m-aș aștepta la un conținut liric mai consistent, versuri care sa transmită mai multe trăiri și emoții. Cu timpul sunt sigură că și această problema sa va remedia, până atunci te las să te bucuri de surdina cu care tocmai ți-am făcut cunoștință.

 

Recent LANY au anunțat că al doilea album se va numi Malibu Nights, sper să avem mai multe detalii cât de repede posibil, sunt curioasă cu ce ne vor încânta cei trei tineri din Nashville.