Când eram mici, parcă totul era mai simplu, nu? Aveam grupuri de prieteni, alergam prin parc până ne lua mama cu forța acasă, și jucam „Rațele și vânătorii” ca și cum viața noastră depindea de asta.
Mama avea replica ei clasică: „Hai afară, că e frumos!” și nici n-apuca bine să zică, că deja eram încălțați și ieșiți pe ușă. Iar când trebuia să intrăm înapoi, atunci începea drama și promisiunea că „mai stau doar 5 minute!”.
Dar pe măsură ce am crescut, parcă lucrurile s-au mai încurcat. Nu mai e la fel de ușor să-ți faci prieteni noi. Te gândești de două ori înainte să vorbești cu cineva: „Oare ce-o să creadă despre mine? O să par ciudat? O să mă respingă?”
Adevărul e că, da, ne e frică să fim respinși. Nu mai avem acea încredere copilărească în care ne duceam la cineva și ziceam direct: „Vrei să fim prieteni?” și gata, eram best friends forever.
Cum apare această teamă ?
Ei bine, totul începe în copilărie, atunci când ai fost poate criticat prea mult sau nu ai primit suficientă iubire și atenție din partea celor din jur, în special din partea părinților sau a persoanelor importante din viața ta. Când te simți neînțeles sau „nu suficient de bun” pentru a fi iubit.
Creierul tău nu vrea să mai treacă prin acea durere și începe să te protejeze. Cum face asta? Te face să te ferești de oameni, să nu te deschizi prea mult și să te ascunzi când simți că ai putea fi respins. E ca și cum îți pui un „scut emoțional” ca să nu simți durerea din nou.
Dar ghici ce, atunci când crești, acel scut poate să te oprească să te conectezi cu ceilalți și să fii tu însuți.
Creierul nostru reacționează puternic la respingere. Pe vremuri, dacă erai respins de grupul tău, exista riscul să nu supraviețuiești, și creierul nostru a evoluat astfel încât să ne protejeze de astfel de situații.
Ne ajută astfel de experiențe pentru dezvoltarea noastră personală ?
Chiar dacă pare un capăt de lume, respingerea te poate ajuta să crești.
Știi ce au în comun oamenii care au reușit în viață? Toți, fără excepție, au fost respinși. Au primit „nu”-uri, au auzit „nu ești suficient”, au fost refuzați, subestimați, ignorați. Dar tot n-au renunțat.
Frica de respingere e normală, o simțim cu toții. Dar în loc să fugim de ea, putem să o folosim ca pe un combustibil. De fiecare dată când cineva te respinge, de fapt ți se oferă o șansă. O șansă să devii mai puternic, să înțelegi mai bine cine ești, ce vrei și cât valorezi.
Respingerea îți întărește curajul, te învață că succesul adevărat nu vine din a fi perfect, ci din a nu renunța.
Nereușitele sunt doar semne că ești pe calea corectă, că încerci, că ieși din zona de confort, ai curajul de a visa și de a acționa, chiar dacă nu iese mereu cum vrei.
Respingerea nu doar că ne doare, dar ne și formează.
Cum putem trece peste această teamă și să ne acceptăm pe noi înșine?
Din păcate, nu există o soluţie generală care să vindece complet această teamă, şi asta deoarece nici cauza nu este una generală. Deşi de cele mai multe ori frica de respingere îşi are rădăcinile în copilăria timpurie, momentul exact care a declanşat-o şi mediul care a susţinut-o pe termen lung diferă de la persoană la persoană.
Referitor la acceptarea necondiționată, reputatul psiholog american Albert Ellis afirma că un individ „se acceptă pe sine pe deplin și necondiționat, indiferent dacă se comportă inteligent, corect, competent sau nu și indiferent dacă ceilalți îl aprobă, îl respectă, îl iubesc sau nu” (Ellis, 1977).
Primul pas este să începem cu o imagine pozitivă despre noi, recunoscându-ne calitățile și învățând să fim blânzi cu noi înșine, fără a ceda capcanei perfecționismului. De asemenea, este important să identificăm situațiile care ne provoacă teama și să înfruntăm aceste momente cu pași mici, fără a lua respingerea personal. În loc să evităm riscurile, ar trebui să le transformăm în lecții valoroase, învățând din fiecare eșec cum să devenim mai buni. Respingerea nu este un indicator al valorii noastre, ci o oportunitate de creștere. Prin autoacceptare și o mai bună reglare emoțională, putem învăța să trăim fără frica constantă de a fi respinși și să avem o viață autentică, fără a depinde de aprobarea altora.
Cum depasim teama de respingere | Cunoaste-te, Dezvoltare personală | Revista PSYCHOLOGIES Romania
