Semiîntuneric, deși se deslușesc toate figurile din jur. Privește stânga…dreapta, se află într-o pădure, sau într-o livadă…? Nu contează, tot ce e important este cât de tare îi bătea inima. Simțea că îi ieșea din piept. Parcă fugise un maraton, dar nu mai ținea minte nimic, totul părea să fie într-un trecut mult prea îndepărtat. Se freacă la ochi, dar nu-l ajută prea mult, imaginea din jurul său tot încețoșată era. Cunoaște oarecum locul.
În fața lui se vedea casa în care copilărise, o mică nostalgie îi pătrunse în suflet, dar nu se bucură neapărat că era acolo, deoarece însemna că era mic din nou, mic și neajutorat. O umbră imensă stătea lângă casa, știa cui îi aparține. În același timp era conștient că nimic din ceea ce vede nu poate fi adevărat, sau? Spera totuși cu deznădejde…
Umbra începu să se miște, se apropia de el din ce în ce mai tare și violent. El învățase să-și învingă fricile, de aceea nu se clintea. Umbra se opri.
El se hotărî să meargă spre casă. Înainta cu pași mărunți, dar rapizi. Ajuns la ușa, dori să bată, dar se gândi că era o absurditate, și totuși apăsă pe clanță și intră, suflând greoi. Auzi cum ușa se trântește în spatele său. Se simțea urmărit de umbra aceea, iar el nu avea curajul să se uite în spate. Intră în casa mare, pe care o cunoștea atât de bine, dar nu era deloc cum și-o amintea el. Nu prea mai era mobilă, iar în camera de zi se afla doar pianul cu coadă, la care obișnuia să cânte. Înaintă spre el. În spatele lui se auzeau pașii mărunți ai umbrei care îl urmărea îndeaproape. Tot nu avea curajul să se întoarcă să o observe. Știa că se va panica prea tare dacă se va întoarce.
Ajunse la pian unde, pentru o secundă, se opri. Dădu să se așeze, dar ezită. Umbra îl tulbură ceva cumplit. Parcă iar începu inima să-i gonească. Inspiră … expiră.
Urcă la etaj, cele 23 de scări pe care, de mic, le număra de fiecare dată când mergea în drum spre camera lui, care se află chiar în capul scărilor lângă baie. Urcă încet. În spatele lui se auzi BOC, BOC, BOC… Își dădu seama că era umbra. El alesese să-și continue drumul.
Odată intrat la el în cameră văzu un pat, un pat de copil, cu cearșeafurile lui preferate, albastre cu rachete. Pe jos, un covor mare și în fața lui, locul în care el găsea cea mai mare alinare, balconul. Acolo se întâmplase tot.
Păși destul de lent și emoționat… dar făcu greșeala de-aș întoarce în spate privirea, când văzu că umbra îi stătea fix în față. Față în față cu umbra. Dacă ar fi avut ochi, aș fi jurat că se priveau ochi în ochi. Știa că îl urmărea, dar nu credea că așa de atent. Speriat, fugi pe balcon, până când ajunse lângă balustrada care acum, din păcate, era inexistentă, dar umbra venea după el zburând. Nu mai avea unde să fugă, se uită la umbră cu o frică imensă, nu știa ce e cu ea, și aparent nu învățase să-și învingă spaimele. Pășea speriat cu fața către umbră și spatele către balcon… pas cu pas cu pas… aer, mult aer, care îi trecea prin păr, printre brațe, șoc! BUUUM! jos…
Se trezește. Speriat, transpirat, dar în același timp ușurat că a dispărut umbra. Acum este în siguranță. Își oprește alarma enervantă de pe noptieră care suna încontinuu BOC BOC BOC BOC. Doar de la acel sunet reușește să se trezească, și așa cu chiu cu vai! Se uită în jurul său. Destul de întuneric. Ceasul arată ora 9:13, se pare că era o zi foarte înnorată. Era deja foarte târziu, trebuia să fie la muncă acum o oră. Avea noroc cu șeful său, care nu prea era strict, atâta timp cât își făcea bine treaba.
Se mai uită o dată la ceas și hotărăște să se culce la loc. Trecea printr-o perioadă mai dificilă.
Își pune capul pe perna mică cu dorința de a-și continua visul, de a vedea ce se întâmplă mai departe, ce îi va face acea umbră.
Se afla peste orașul mare în care locuia, aerul îi vâjâia în urechi. Vântul îi trecea prin păr. Nu era nevoit să dea din brațe ca o pasăre. Plutea, mai degrabă, ca un supererou. Avea o propulsie extrem de puternică în picioare. Așa se putea bucura de peisajul care se schimba în timp ce el zbura peste blocurile înalte din cartierul său.
Când brusc, se trezi pe jos, pe o străduță îngustă, între două blocuri vechi. La capătul străzii se zărea un părculeț mic, plin de copaci verzi. La cum arătau, era sigur sfârșit de primăvară.
Așa că se hotărî să se îndrepte spre acel loc care arăta ca un parc de cartier, unde unii copii au acum multe amintiri, la care se gândesc cu nostalgie.
Drumul înspre parc nu părea lung, strada era plină de tomberoane și pe deasupra era și foarte îngustă.
Se plimbă până în dreptul celui de-al patrulea coș gunoi, unde se afla o oglindă proptită de una dintre lateralele pubelei. Oglinda era pe jumătate spartă, însă acest lucru nu-l împiedică să se admire cu bucurie. Când își zâmbi în oglindă, observă că ceva era în neregulă. Un dinte nu era tocmai la locul lui. Mai exact caninul. Așa că își atinse dintele cu degetele pentru a vedea ce a pățit, cum orice om normal, de altfel, ar face. Însă când îl atinse îi căzu în mână.
Exact ca atunci când ești mic și îți cade primul dinte. Speriat își puse caninul în buzunar și se hotărî să nu mai deschidă gura pentru restul drumeției sale. Nu era foarte panicat sau stresat, pentru că durerea nu-și făcuse apariția. Totuși, se gândise cu teroare la vizita pe care urma să o aibă la dentist.
O lua din nou la picior. Ajuns la zebra care se afla fix în fața părculețului mic, văzu o siluetă de femeie care se afla pe celălalt trotuar. Oh, de cât timp nu o mai văzuse! Și era neschimbată! Nu știa ce să facă. Opțiunea de a-i zâmbi nu o mai putea lua în considerare, având în vedere cele întâmplate … tot ce putea să facă era să o strige, dar nu, îi era prea frică de faptul că ea ar fi putut să observe noul său defect și să plece din nou…
Văzu că semaforul e roșu și că ea își pierduse tot cumpătul să mai aștepte. O cunoștea bine și știa exact că răbdarea ei dura cel mult 5 minute. Ea se îndepărtă de zebră, așa că, el era pregătit să fugă după ea, să o urmărească la fel ca în filmele de groază, până când ea ar fi avut de gând să-l observe.
O rupse la fugă cât putu de tare, cu toate că lumina roșie îl atenționa să stea pe loc, fiindcă ea era mai importantă decât viața lui. Ea era viața lui… TIIIIIIIIITTTTTT! jos la pământ.
Întins în pat, cu privirea ațintită spre tavan, se gândea că era un pic absurd că încă o visa. Mai apoi panicat, își luă telefonul de pe noptieră și își deschise camera. Făcu o mutră tare ciudată, zâmbind forțat până la urechi pentru a se asigura ca dintele lui se afla încă în locul potrivit. Evident! Caninul era acolo.
Avea obiceiul de a se da jos din pat, a merge la bucătărie să-și pregătească o cafea și până fierbea, să meargă la baie. Azi nu era o zi diferită.
În timp ce își bea cafeaua, obișnuia să caute semnificația visului din noapte. Azi face la fel. Învățase multe până acum. Știa evident ce înseamnă să o visezi pe ea, fosta ta, draga ta.
Anume: încă te gândești la trecut sau subconștientul tău îți amintește ceva din acea relație. Poate fi un semn că vrei o relație nouă sau că trebuie să fi atent să nu repeți aceleași greșeli. Uneori arată și că îți lipsește ceva în viața sentimentală.
Mai știa și că a fi urmărit nu era așa de grav cum credea el, chiar la început. Tot ce înseamna e că eviți o problemă sau o situație din viața reală, care îți provoacă anxietate. În cazul lui putea să fie și serviciul. Nu știa exact. Dar ce știa cu siguranță era că zburatul era unul dintre cele mai des apărute vise. Zborul semnifică, de obicei, libertate, nevoia să scapi de problemele din viața ta, puterea să treci peste dificultăți și să îți atingi obiectivele. Ceea ce se află în totală contradicție cu viața lui actuală. Spera să poată zbura curând.
Însă ceva ce a fost nevoit să caute era căderea în gol și căderea dinților. Nu împreună, Doamne ferește! ci separat, evident.
Căderea în gol semnifică pierderea controlului asupra unei situații din viața ta. Poate indica nesiguranță, lipsa de stabilitate sau teama de a pierde ceva important. Uneori, acest vis este și un semn că anumite decizii sau acțiuni din viață te pot duce pe o direcție greșită și trebuie să fii mai atent.
Însă căderea dinților nu avea deloc de-a face cu așa ceva, ci ea semnifică, mai exact arată nesiguranță, stimă de sine scăzută sau teamă de a spune ceva greșit într-o situație importantă. De asemenea, poate indica îngrijorare pentru cineva apropiat sau nemulțumire legată de felul în care arăți și de imaginea ta. Dar există și mitul care spune că, atunci când visezi așa ceva, cineva drag ție o să moară. Cum, la rândul ei, și umbra semnifică moartea. Dar moartea în vis, pe care el a trăit-o de două ori, de fapt, nu înseamna ceva rău, ci o schimbare în viața lui. Poate simboliza sfârșitul unei etape și începutul alteia noi. Iar asta lui i se părea minunat.
Cu cafeaua în mână, rămase uimit cât de frumoasă e viața lui atunci când nu face nimic. Când doar stă și meditează. Își aminti ce înseamnă să îți vezi reflexia în vis, mai exact, cum te vezi pe tine în acel moment. De obicei, are legătură cu imaginea de sine și cu felul în care crezi că te văd ceilalți. Uneori sugerează că încerci să te înțelegi mai bine, sau că trebuie să faci anumite schimbări pentru a te simți mai împăcat cu tine și cu lumea din jur.
Și atunci conștientiză pentru întâia oară, cine este el cu adevărat și simți că se trezi la viață.
