Formația clujeană de rock alternativ Luna Amară tocmai și-a lansat albumul Aproape din 2016 pe vinil. Au susținut mai multe concerte de lansare și au ajuns într-un final și în orașul de baștină, unde am fost să îi văd în concert. Sper ca acest review / scrisoare de dragoste adresată trupei și albumului să te convingă să-i asculți.
Debutând la începutul anilor 2000 cu albumul Asfalt, Luna Amară a câștigat o reputație pe scena alternativă românească, implementând instrumentații unice, cum ar fi temele de trompetă interpretate de Mihnea Blidariu, unul dintre cei doi soliști ai trupei. Formația are o discografie diversă, de la punk și metal la folk acustic, cu piese atât în română, cât și în engleză.
Albumul semi-acustic Aproape constă în șapte piese, având durata totală de 33 de minute – o jumătate de oră plină de emoție, pe care o simți ca pe cea mai strânsă și sinceră îmbrățișare. Aproape este probabil cel mai sensibil album românesc din ultimii ani. E ușor și plăcut de ascultat, întrucât abordează teme ale sufletului care ne-au marcat tuturor viețile, într-o manieră acustică cu elemente simfonice.
Albumul inspiră melancolia și nostalgia unor momente pe care nici măcar nu le-ai trăit. Sunetul minimalist și eteric al trupei este perfect reprezentat în acest album, masterizat foarte frumos. Instrumentația este clară și curată, iar vocea este potrivit așezată în mix, oferind albumului o calitate ambientală, armonioasă.
Prieteni Călători este piesa care m-a marcat cel mai tare atât în concert, cât și ascultând albumul acasă. Amintește de tragedia de la Colectiv din 2015 și nu necesită prea multe explicații. E un moment de liniște muzicală, de omagiu, de dor și de regret.
Câte lucruri n-am făcut
Câte gânduri am tăcut
…
Mi-e dor.
O altă piesă din album care m-a marcat în mod special este Doar noi doi. Este un maxim de sensibilitate din partea trupei. Aceasta propune o reflecție asupra propriei persoane, asupra faptului că nu suntem niciodată singuri, deoarece ne avem pe noi înșine. Este un îndemn la self love. Abordează anxietatea socială și nevoia orbitoare de confort și de intimitate.
Nu-i nimic, trece
Gândul alb rece
Sub pasul tău
Nu-i nimic, lasă
Ne vedem iar acasă
Doar noi doi
Scriind acest review, îmi dau seama că nu pot alege un singur cântec preferat. Nu găsesc piesa care să fie „single-ul” albumului, pentru că nu aș putea alege doar una singură. Nu am să ascult acest album decât în întregime, așa cum îți recomand și ție să o faci. Fiind un EP, albumul e scurt, compact și perfect structurat. Nu există piese peste care ai vrea să sari.
Cred că ar fi fost mai potrivit să scriu o poezie de dragoste acestui album… Dar promit că nu îl laud degeaba. Promit că nu vei regreta dacă îl vei asculta. Ia-ți o jumătate de ora din zi, așază-te undeva comod și dă-ți voie să simți, fiindcă Aproape este despre suflet. Este despre tine, despre noi toți.
Și nu uita, dacă îți place albumul, cumpără o copie pe CD sau pe vinil. Susține artiștii pe care îi iubești!
Aprind lampioane
În cerul tău mov
Privim avioane
Ce trec și se uită în jos
Sunt pasionat de muzică, teatru și filosofie. Poate „obsedat” ar fi un cuvânt mai potrivit în cazul muzicii; întreaga-mi viață este în permanență acompaniată de aceasta și în rarele momente când prind un strop de liniște ajung deseori să mă gândesc – care-i următoarea piesă pe care o voi asculta?