Cu toții am auzit de sărbătoarea “ Dragobete” . Pot să spun că majoritatea o consideră ca un fel de “Valentine’s Day” al românilor, o copie. Țin să vă contrazic. Nu este deloc o copie, deși ambele simbolizează iubirea.
Se spune că “Dragobetele” ar putea avea origini dacice, fiind asociat cu începutul primăverii, sărbătorit în data de 24 februarie, moment în care natura renaște.
Nu a fost impusă administrativ, ci a fost sărbătorită timp de secole de către români, în special de cei din zona de sud a țării. Deși a fost o tradiție popular veche, a fost evident ignorată în perioada comunismului. În 1990 sărbătoarea a fost redescoperită și popularizată intens de români, ca reacție la importul sărbătorilor occidentale.
Drăgobetele…știți cine este el, de fapt? Nu e doar o simplă sărbătoare cum credem noi. Drăgobete este un personaj mitologic. În tradiția populară este considerat fiul Babei Dochia, personaj care simbolizează iarna și trecerea dintre anotimpuri. Dacă Baba Dochia reprezintă frigul, asprimea și capriciile ierni, Drăgobete este tinerețea, căldura și energia primăverii.
Drăgobetele este văzut ca un zeu protector al iubirii la români. Nu este un zeu precum cei din mitologia greacă, ci mai degrabă un spirit bun, ajutor al naturii, simbol al dragostei curate și al începerii unei noi vieți.
Există și o legendă despre el:
Baba Dochia era o femeie extrem de frumoasă. Oricine o privea rămânea fermecat. În tinerețe ei trăia într-o colibă la poalele muntelui. Într-o noapte, un nor a coborât din cer și a învăluit-o cu iubire, iar din acea întâlnire s-a născut Drăgobetele chiar în 24 februarie.
La nașterea lui s-au adunat patru zâne: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna, fiecare oferindu-i câte un cadou. Primăvara i-a dat iubire, prospețime și tinerețea veșnică, Vara i-a oferit împlinirea dragostei și dulceața fructelor, Toamna a dăruit ceva simbolic, un fluier fermecat. Acest cadou exprima sensibilitatea, dorul și bucuria adusă prin muzică. Iarna i-a dat o haină albă ca zăpada.
Crescând, Dragobete a devenit vesel și îndrăgostit de toți. Cânta din fluier minunat, așa încât toate fetele deveneau vrăjite.
Într-o zi, a întâlnit un bătrân înțelept care l-a învățat cum să recunoască plantele bune de leac, cum să înțeleagă păsările și cum să nu se teamă de animalele sălbatice. Aici primise și porecla “Năvalnicul”, nume venit de la planta năvalnic, asociată cu dragostea și purtată ca talisman pentru noroc și iubire.
Legenda mai spune că în noaptea de 23 spre 24 februarie, Drăgobete apare în visele băieților și îi învață tainele iubirii, pentru ca a doua zi să se formeze cât mai multe cupluri fericite, iar pe 24 februarie păsările își fac cuiburi, și inimile tinerilor caută pereche, pentru că cine rămâne singur în această zi, ar putea rămâne singur tot anul.
Ziua de 24 februarie este cunoscută în calendarul popular ca fiind atât prima zi de primăvară, cât și “ziua în care păsările se logodesc”, simbolizând iubirea, tinerețea și renașterea naturii. În această perioadă, păsările încep să-și construiască cuiburi și să se împerecheze. De aceea Dragobete se mai numea în zonele de sud a țării “Logodnicul Păsărilor” sau “ Cap de Primăvară”. În mitologia populară fiecare fenomen și forță a naturii avea un chip, iar Dragobete îl întruchipa pe cel al primăverii iubitoare.
Oamenii din vechime trăiau în același ritm cu natura, convinși că fiecare fenomen naturale ascunde o inimă care bate la unison cu a lor. Când vedeau că păsările își caută pereche și își fac cuiburi, nu era doar un lucru obișnuit, era un semn că lumea începe, din nou, să iubească. Primăvara nu însemna doar ghiocei și vreme însorită. Ea însemna fluturi în stomac, emoții care apar din senin, priviri care durează puțin mai mult decât ar trebui. Dacă păsările se îndrăgostesc, și pământul renaște, parcă și inimile oamenilor fac la fel. Dragostea nu era ceva separat de natură, era ca și cum aceasta făcea parte din ea. Când totul în jur prinde viață, cum să nu prindă viață și inima ta?
Această sărbătoare era marcată și de câteva tradiții pe lângă veselie, tinerețe și o conexiune puternică cu natura.
Cel mai cunoscut obicei era “Dragobetele săruta fetele”. Aici tinerii se întâlneau în centrul satului sau în pădure, iar fetele erau nevoite să alerge până când băieții le prindeau și le sărutau.
Un alt obicei care era popular mai ales în Moldova era “Adunarea zăpezii și a rouăi” de către fetele nemăritate. Acestea se spălau pe față cu apa care era obținută din zăpadă topită, pentru a fi frumoase și drăgăstoase tot anul. De asemenea, înainte de această sărbătoare, oamenii făceau o curățenie generală, atât în casa cât și în suflet, cu scopul de a atrage norocul și prospețimea.
În același timp existau și anumite interdicții, și anume: în ziua de 24 februarie nu se lucra pe câmp, nu se cosea și nu se bârfea, pentru a nu atrage certuri sau ghinion în dragoste.
Însă în zilele noastre niciun cuplu nu mai practică aceste tradiții, atât din cauza urbanizarii, care a înlocuit viața de la sat cu cea de la oraș, dar și schimbarea stilului de viață a tinerilor, plus unul dintre factorii cei mai relevanți: modelul occidental, mai comercial și mai vizibil, care se sărbătorește în 14 februarie, Valentine’s Day.
Valentine’s Day este puternic promovat în filme, reclame, rețele sociale și produse comerciale, devenind o sărbătoare internațională. Pentru că 14 februarie fură deja tot startul când vine vorba de inimioare și cadouri, Dragobete pare a fi doar o a doua ocazie de a sărbători același eveniment, însă aceste sărbători nu sunt același lucru. Un bun exemplu este faptul că Dragobetele avea rol de validare în comunitate, formarea cuplurilor era văzută public, iar sărutul simboliza o “logodnă”, pe când Valentine’s Day este o sărbătoare intimă centrată pe relația de cuplu fără rol social sau comunitar.
Prin funcția sa comunitară, Dragobetele nu numai că unea două inimi, ci făcea ca întreaga societate să respire în același ritm al primăverii. Era despre fluturii din stomac care te fac să zâmbești fără motiv și despre momentul acela în care simți că, odată cu primăvara, înflorește și inima ta.
Așadar, cum ar spune și urarea autentică “Asemenea unei raze de soare, îmi luminezi zilele, îmi încălzești inima. De Dragobete te iubesc mai mult!”
