Amatoare de literatură, psihologie,animale si ceai. Nu vorbește mult, gândește înafara cutiei, pierde foarte multe lucruri, cred ca s-a indepărtat prea tare de cutie si a pierdut-o și pe aia.

În Copenhaga, capitala Danemarcei, cunoscută pentru monarhia constituțională, suportul LGBTQ și portul caselor colorate Nyhavn, se găsește o comunitate unică în orașul Christiania. Cum a fost creat acest oraș? De ce n-am mai auzit despre el? Nu este o comunitate ascunsă, casele lor colorate sunt aproape de centru și deschise vizitatorilor. Totuși, puțini știu despre orașul care are propriile reguli, școli și standarde sociale.

Întemeierea orașului

Istoria Christianiei începe aproximativ în anul 1970, când barăcile militare Bådsmandsstræde au fost abandonate. Pentru a se asigura că oamenii străzii nu folosesc barăcile pentru adăpost, zona părăsită a fost supravegheată de paznici. În 4 Septembrie, localnicii au folosit o parte ca loc de joacă pentru copii. Cucerirea zonei nu a fost organizată, dar a fost văzută ca un protest al guvernului danez, fiindcă locuințele din Copenhaga erau prea costisitoare și localnicii nu puteau să-și permită să locuiască acolo.

Comunitatea

În 1971 Christiania a fost proclamată liberă de Jacob Ludvigsen, un jurnalist, iar imnul lor neoficial ”I kan ikke slå os ihjel” (tradus “Nu ne poți omorî”) a fost scris de grupul rock Bifrost. Comunitatea era strânsă, formată atât din antreprenori, cât și din dependenți de droguri, la fel de bine primiți. Prezența lor și apariția unor activități ca yoga, meditație, mersul la teatru și folosirea drogurilor, Christiania a fost văzută ca un paradis al hipioților. Statul a decis să păstreze Christiania și să-l folosească ca un experiment social. Cum rezidenții au reușit să conviețuiască, experimentul social a fost văzut ca unul reușit, așa că statul a vrut să-l termine și să oprească creșterea Christianei. Nu au avut prea mult succes, Christiania fiind a patra atracție principală din Copenhaga până în ziua de azi. În urma unor negocieri cu statul danez din 2011, locuitorii au fost obligați să cumpere din pământ, pentru a deveni posesori legali.

Reguli și turism

Regulile Christianiei interzic furatul, violența, puștile, cuțitele, vestele antiglonț, alergatul în anumite zone (deoarece alergatul produce panică), drogurile tari, vestele de motocicliști și mașinile (deși puteau fi parcate într-o zonă specială și folosite în afara orașului). Christiania a fost deschisă turismului, dar aceștia au fost obligați să respecte anumite reguli: fără poze (mai ales cele luate pe Pusher street și a rezidenților), traficul de canabis cu localnicii și hărțuirea acestora este interzisă.

Pusher street și canabis

Pusher street sau Green Light district este strada unde se vinde canabis. Orașul promova consumul, deoarece o parte din rezidenți erau dependenți de droguri tari și voiau o alternativă. În 2002, guvernul a vrut să facă vânzările de canabis mai puțin vizibile. Locuitorii au acoperit standurile în camuflaj militar, în glumă. Le-au demolat, știind că poliția urma oricum s-o facă. 

În 2005, un rezident a fost omorât și alți trei au fost răniți după un atac al unui grup criminal, care încerca să obțină controlul traficului de droguri. În  2007, lucrătorii agenției guvernamentale a pădurii și naturii au intrat în Christiania pentru a demola o casă părăsită. Locuitorii, văzând poliția care îi însoțea, s-au speriat, crezând că vor să le demoleze tot orașul, așa că s-au baricadat și au aruncat cu artificii și pietre în poliție. Polțiștii au arestat 50 de locuitori care au fost duși la închisoare. În 2016, un vânzător de canabis s-a împotrivit unui arest, trăgând mai multe focuri de armă înspre polițiști. Vânzătorul a murit la scurt timp după schimbul de focuri, din cauza rănilor suferite. Deși vânzătorul a fost singurul care a murit, violența în timpul arestărilor din Danemarca era rară, ultimul polițist omorât în timpul unei misiuni fiind în 1995. Christiania a luat în serios atacul și a oprit traficul de canabis în afara orașului, apoi au demolat standurile, urmând să le reconstruiască în 2017.

Un experiment social reușit

Deși este ușor să vedem Christiania ca un paradis al hipioților obsedați de droguri și cultură pacifistă, orașul este, de fapt, un experiment social reușit. Un grup de indivizi au creat o comunitate strânsă, care încă se luptă pentru propriile drepturi. Societatea funcționa cu propriile reguli făcute de oameni pentru oameni. Este cel mai apropiat concept al unei utopii democratice pe care îl avem, un oraș cu adevărat liber, nu este lipsit de probleme.