Cine gândește pentru tine?

Într-o țară în care analfabetismul funcțional se situează în jurul valorii medii de 52% în rândul elevilor, poate ar trebui să luăm mai în serios termenul de “critical thinking”. Cât de mult mai gândim într-o lume în care totul gândește în locul nostru?

În ziua de astăzi toată știința și informația adunată până acum de-a lungul umanității este la un singur click distanță. Super! Totuși, această libertate de a avea informații la îndemână vine și cu libertatea de a distribui informația. În mediul online, oricine poate publica aproape orice și poate pretinde că deține adevărul suprem. Nenumărate exemple îmi stau pe vârful limbii la această temă, cum ar fi: manosfera sau podcasturile despre ce înseamnă să fii un “bărbat adevărat”, femeile au o toleranță mai mică la stres decât bărbații, apa este folosită ca un instrument de putere de către partid, Napoleon era homosexual, vaccinul omoară oameni, banana este otrăvitoare, campania electorală a lui Trump “MAGA” și multe alte exemple.

În haosul politic și media din secolul al XXI-lea, tendința de a accepta opinii nespecializate crește din ce în ce mai tare. Oamenii nu se mai chinuie să ajungă la adevăr tocmai pentru că este extraordinar de dificilă distincția dintre adevăr și minciună. Așadar acceptăm totul așa cum ne este dat.

Elisa Hauet

Trebuie să începem să ne formăm opiniile proprii în loc să preluăm opiniile celor din jur. Trebuie să rămânem critici la tot ce auzim și primim. Asta nu înseamnă să nu avem încredere în nimeni și nimic, ba chiar dimpotrivă, ascultă tot, vorbește cu cât mai multă lume, cere opinii, caută informații și ține-ți mintea deschisă la schimbare, dar învață să selectezi și să analizezi. Nu tot ceea ce pretinde că are un studiu în spate este adevărat și mai ales, nu tot ceea ce îți transmite un influencer, politician sau oricine care beneficiază mai presus de orice de credibilitatea, naivitatea și atenția ta.

Gândirea critică este prin definiție: “procesul de analiză a faptelor, dovezilor, observațiilor și argumentelor disponibile pentru a ajunge la concluzii solide sau la alegeri informative.” Așadar să ne acordăm timpul necesar pentru a analiza ceea ce ni se prezintă, să punem întrebări, să căutăm dovezi și să evaluăm argumentele înainte de a ajunge la o concluzie. Înseamnă să putem face diferența dintre un fapt și o opinie, dintre o informație verificată și una care doar sună convingător.

Christian Georgina Ortega

John Dewey- filozof, psiholog și învățător american- descrie atitudinea critică prin deschiderea față de perspective și posibilitatea de a greși: “O dorință activă de a asculta mai multe părți, de a acorda atenție faptelor indiferent de sursa din care provin, de a lua în considerare posibilități alternative și de a recunoaște posibilitatea de a greși chiar și în convingerile cele mai dragi nouă.”

Oamenii nu se nasc cu această capacitate, ci o învață. O metodă prin care ne putem antrena criticul este conversația cu alți oameni. Există dăți când te cerți cu cineva sau ești în mijlocul unei pledoarii și îți dai seama că argumentul celuilalt s-ar putea să fie câștigător, chiar dacă este împotriva credințelor tale. În loc să îl contrazici mai departe, te informezi și îți dai seama că a avut dreptate.

Gândirea critică se antrenează și prin simpla inițiativă de a compara informațiile. Identificarea propagandei, compararea a două sau mai multe surse de informații, examinarea generalizărilor și determinarea fiabilității informațiilor sunt câteva dintre calitățile citirii critice.

Dar cea mai recomandată activitate este cititul. Spre deosebire de derularea rapidă a postărilor, lectura ne cere să ne oprim asupra unei idei. Trebuie să urmărim firul roșu, să facem legături între informații ca să putem înțelege argumentele prezentate. Atunci când citim, mintea noastră face mai mult decât să recunoască cuvinte. Le atribuie sensuri și interpretează contextul pentru a înțelege ce vrea să transmită autorul. Dar mai mult decât atât, lectura ne pune în contact cu perspective diferite de-ale noastre. Să dai cap în cap cu idei, experiențe și personaje cu care nu agreezi este o normalitate în citit, iar tocmai aici apare ocazia de a exersa: de ce a luat personajul o asemenea decizie? Care este părerea celorlalți? Dacă aș fi personajul, ce aș face? Există și o altă variantă? Care sunt bazele argumentului? De ce gândește autorul astfel?

Pablo Gallo

Cu toate acestea, diferența dintre a citi o carte doar ca să o termin și a citi o carte pentru a înțelege este foarte mare. Putem citi pagini întregi fără să ne întrebăm dacă ceea ce ni se spune este justificat. Citirea critică presupune să ne oprim, să punem întrebări, să identificăm eventualele prejudecăți și să verificăm argumentele. Până la urmă, nici cartea nu este o autoritate absolută și nici autorul ei nu deține adevărul doar pentru că a publicat un volum.

Indiferent dacă citești beletristică sau literatură de specialitate, amândouă te ajută. Una te învață să înțelegi contextul, iar cealaltă îți oferă cunoștințe generale.

Într-o lume în care putem găsi un răspuns la aproape orice întrebare în câteva secunde, poate că adevărata provocare nu mai este să găsim informația, ci să știm ce să facem cu ea. De câte ori nu am acceptat o idee doar pentru că venea din partea unei persoane în care aveam încredere? Sau de câte ori am respins un argument fără să-i acordăm măcar șansa de a-l înțelege, doar pentru că nu era în concordanță cu ceea ce credeam deja?

Se spune că un om deștept nu învață doar din greșelile proprii, dar mai ales din ale celorlalți.

Nu te lăsa descurajat de prezent și gândește pozitiv spre viitor!

 

Autor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.