Cum diferă accesul la universități în SUA și Europa
O problemă care apare tot mai frecvent pe rețelele sociale este cea a discriminării elevilor internaționali din universitățile americane. Programele de promovare a diversității etnice sunt restricționate, ba chiar interzise în număr tot mai mare în campusurile din SUA. Dezbaterea implementării unor reforme care susțin ideea de diversitate etnică și religioasă între elevi și exmatricularea completă a acestora din instituțiile de învățământ universitar se dezlănțuie între două laturi politice: latura stângă, care protejează studenții minoritari și care consideră că aceștia au nevoie de mai mult sprijin, fiind victime ale inegalităților sociale și economice, și latura dreaptă, care se opune în totalitate acestor măsuri și care insistă pe ideea de meritocrație, adică selecția ar trebui să fie bazată strict pe performanță și nu pe apartenența la o categorie rasială sau socială.
Este important de reținut că latura stânga politică susține ideea de discriminare pozitivă. În acest context, discriminarea pozitivă se referă la etnia unui elev ca la un avantaj pentru admiterea la o facultate de prestigiu, pentru a compensa inegalitățile istorice și sociale.
Pornind de la acest subiect, am întrebat câteva persoane ce părere au despre discriminarea pozitivă. Iată ce au avut de zis:
“Eu personal susțin ideologia laturii drepte politice, doarece cunosc persoane care au fost victime ale discriminării pozitive și nu mi se pare drept ca studenții să fie avantajați doar pentru că aparțin unei anumite etnii. De asemenea, și victimele se pot simți angrenate de situație.”
Anonim, 16 ani
“Etnia nu este relevantă, ci situația economică a studentului respectiv. Să luăm ca exemplu un student din România, o țară relativ săracă, care dorește să studieze la o facultate din America. Elevul respectiv poate să se afle într-o situație financiară stabilă și să fie acceptat într-o universitate prestigioasă, dar nu neapărat pentru performanțele de care dă dovadă, ci din cauza etniei a cărei aparține. Consider că pentru studenții internaționali care doresc să învețe la o facultate din SUA este necesară o anchetă care să dezvăluie situația financiară a acestora. În cazul în care unul dintre studenți se află într-o stare economică defavorizată, atunci universitățile ar trebui să îi susține financiar, astfel e vorba despre discriminare pozitivă.”
Breaz Germina
Universitățile europene, însă, pun mai degrabă accent pe accesibilitatea economică și financiară, decât pe etnie. Câteva exemple de țări ar fi Franța, unde există un sistem meritocratic strict în ceea ce privește admiterea la facultate, Germania, unde studenții au uneori acces la educație superioară gratuită, și Marea Britanie, unde există programe și burse pentru minorități.
În ciuda faptului că majoritatea universităților din Statele Unite ale Americii încă hotărăsc pe ce criterii să-și admită studenții, Harvard a făcut deja primul pas: eliminarea taxei de școlarizare pentru elevii proveniți din familiile cu un venit anual redus (până în 200.000 $). Acest lucru le permite studenților talentați, dar mai puțin prosperi din punct de vedere financiar, să își îndeplinească visul de a studia la o universitate de prestigiu.
Atât în SUA, cât și în Europa, accesul la universități este influențat de factori economici și sociali, dar abordările diferă. În timp ce SUA aplică discriminarea pozitivă pe criterii etnice, Europa pune mai mult accent pe sprijinul financiar și incluziunea socială. Meritocrația este ideală, însă nu toți studenții pornesc cu aceleași șanse. Așadar, care abordare vi se pare mai echitabilă: selecția bazată strict pe performanță sau măsuri care să sprijine studenții defavorizați?
