Muzica neascultată: The Tallest Man On Earth

Cu toții o cunoaștem pe Rihanna. Cu toții putem, cu siguranță, fredona vers cu vers cel puțin una dintre piesele lui Justin Bieber. Însă oare cât de adânc am pătruns în lumea muzicii? Desigur, este o lume atât de vastă, încât nimeni nu o poate cunoaște în întregime, dar astăzi vom face un pas spre această necunoscută. Azi vom discuta muzica neascultată: The Tallest Man On Earth.

 

Cine este The Tallest Man On Earth?

Contrar credinței comune, The Tallest Man On Earth (sau TMOE pentru cunoscători) nu este un domn vârstnic și asiatic ce are aproximativ doi metri și jumătate, ci un suedez numit Saras Per Kristian Matsson, născut pe data de 30 Aprilie, 1983. Acesta și-a început cariera muzicală în anul 2006 cu EP-ul auto-intitulat The Tallest Man On Earth, album care a prins atenția „colosului” muzicii indie-folk, Justin Vernon, cunoscut și ca Bon Iver. Cariera lui Matsson prinde contur și unsprezece ani mai târziu este încă pe scenele lumii.

 

Stilul său este unul similar lui Bob Dylan, versurile rotind capul ascultătorului cu metafore și o voce ce sfâșie sufletul cu fiecare vers. Instrumentația e simplistă, dar profundă. Acordurile mistice, fie că sunt ale unei chitări, a unui banjo sau ale unei mandoline singuratice, sunt incredibil de hipnotice și se simt surprinzător de… singure. Muzica e precum un jurnal, versurile lui sunt personale și, cu toate că întortocheate, susțin perfect mesajul său profund în fiecare album: Că lumea, oricât ar fi de frumoasă, este incredibil de derutantă.

 

Shallow Grave

Shallow Grave, primul album complet al său, cu toate că ar suna clișeic, este Dylan-esc, complet cu vocea crăpată, chitara acustică centrală în fiecare melodie și confesiuni simple, dar poetice. Albumul începe hipnotic, în viteză. Nu oferă loc de suflare, de regrete. De aici pornește o aventură ce e constant în antiteză. Versurile sunt, vagi, alambicate, îndurerate, a unui suflet într-o confruntare cu anxietățile sale, în timp ce ritmurile sunt vioi și fericite. Pistol Dreams e o scrisoare către o iubire ce suferă-n tăcere și, ca ascultător, nu poți știi dacă e către el însuși sau către un alt suflet. ,,Throw me in the fire now, c’mon!”

 

Shallow Grave începe cu un ciripit constant și un benjo singuratic conduce un voiaj ireal, paralel lumii noastre. Per Total, albumul e o privire distantă asupra unei lumi total lipsite de sens.

 

Dark Bird Is Home

Dark Bird Is Home este cel mai recent album al suedezului și de departe cel mai complex. Nu  nu doar din punctul de vedere al sunetului, ci și din cel al poveștii pe care o spune. Matsson, proaspăt părăsit de soție și devastat din cauza decesului unui membru al familiei, renunță la lume și se întoarce acasă, în munți, împreună cu un prieten. Aici co-produce, într-un homemade studio, Dark Bird Is Home, un album plin de sunete vaste, melodioase și incredibil de oneste. Sunt de părere că acest album este apogeul stilului său. Fiecare sunet e distins și la locul lui, fiecare vers taie incredibil de adânc și este, în opinia mea, cel mai bun album de indie folk de la For Emma, Forever Ago al lui Bon Iver încoace.

Fields of Our Home are un sunet învechit, solitar, fiind un tribut primelor albume. În Singers, Matsson sună total diferit. E fluid și milostiv, vocea lui confesând în versuri. Slow Dance e uplifting și greoaie în același timp, fiind o poveste despre soția sa. “For some lonely head believers, we’re just kids in many ways.”. Sagres, o baladă-rock, are energia hipnotică tipică a lui Matsson, Timothy sună asemenea unui drum infinit cu mașina, title-track-ul Dark Bird Is Home nu poate fi descris altfel decât ca o întreagă aventură muzicală. Cumva, toate mențin un stil, o legătură. E un album mistic, dacă s-ar putea spune așa. Pe cât pare de stilizat și șlefuit, se poate observa un om în spatele fiecărui gând. Un om cu vicii și virtuți și credințe și frici, nu o imagine plasticată produsă de o casă de discuri.

 

Prezentul

În prezent, Matsson lucrează la un proiect inovativ intitulat The Light In Demos, în care filmează, regizează și produce scurte demo-uri pe care intenționează să le adune într-un nou album. Până și aici energia lui e hipnotică. Fiecare episod începe cu un monolog, o viziune de a sa și astfel putem vedea și omul din spatele artei. Un om relaxat și prietenos, ce dorește să ajute lumea să se pune pe picioare. Într-un fel, s-ar putea spune că el însuși întrupează perfect muzica lui. El e în sine o antiteză, o metaforă.

 

De ce The Tallest Man On Earth?

Doream să-mi fac debutul în ziarul nostru minunat cu un lucru personal, un lucru profund. De asta am ales The Tallest Man On Earth. Este un artist pur și simplu uman. E neschimbat de o mașină corporatistă. E onest, deschis și îndurerat și ascultătorului îi sunt oferite toate aceste aspecte prin intermediul unor albume complexe și în care este imposibil să nu te regăsești. Lumea a deviat așa de mult de la rădăcini. Totul este atât de mecanic și îngreunat, încât uneori ar trebui doar să auzim o voce prietenoasă. Să ne aducem aminte de trecut, de frumos, de simplu, iar asta este de ce am ales The Tallest Man On Earth.