Pe măsură ce frunzele își preschimbă culorile în nuanțe vibrante de toamnă, temperaturile scad, iar hainele călduroase își fac din nou apariția, este timpul pentru o sărbătoare, nu foarte populară în România, care cucerește atât copiii, cât și adulții. Halloween-ul, numit și sărbătoarea tuturor sfinților, este chiar după colț. V-ați întrebat vreodată de unde provine și de ce este sărbătorit pe 31 octombrie?
În Irlanda celtică, acum aproximativ 2.000 de ani, ziua de 31 octombrie împărțea anul în două jumătăți: jumătatea luminoasă (vara) și jumătatea întunecată (iarna). Aceasta marca o perioadă esențială a anului în care anotimpurile se schimbă, dar, mai important, oamenii susțineau că granița dintre această lume și Lumea de Apoi devenea extrem de subțire.Din acest motiv, conectarea cu morții ar fi posibilă. De aceea, un festival a luat naștere, cu numele de Samhain, care se traduce sfârșitul verii. Acesta era un festival religios păgân, provenit dintr-o tradiție spirituală, în care oamenii își onorau conexiunea cu cei morți.
Pe parcursul sărbătorii, timpul își pierdea orice semnificație, iar trecutul, prezentul și viitorul erau unul singur. Se zicea că morții și locuitorii Lumii de Apoi umblau printre cei vii. Era vremea zânelor, fantomelor, demonilor și vrăjitoarelor. Iarna în sine era sezonul fantomelor, iar Samhain era noaptea eliberării lor din lumea interlopă. De aceea, oamenii aprindeau focuri de tabără pentru a ține la distanță spiritele rele. Pe de altă parte, focul mai era folosit pentru a întâmpina morții și pentru a-i cinsti. Druizii, membrii de rang înalt ai bisericii, erau cei care aprindeau focurile. Despre aceștia, se credea că, în noaptea de Samhain, puteau prezice viitorul. Adesea, o torță era aprinsă și transportată în jurul casei și al fermei pentru a proteja proprietatea și rezidenții împotriva spiritelor pe tot parcursul iernii.
Când bariera între lumi era atâta de slabă, celții știau că sunt șanse ca un suflet cu intenții rele să o treacă. Pentru a se ascunde de aceste suflete, oamenii își acopereau fețele cu cenușa din focul de tabără, practică care, după ceva timp, s-a transformat în purtarea unor măști – tradiție păstrată până în zilele noastre.
O altă tradiție a sărbătorii se numește Souling. Oamenii se duceau din ușă în ușă, cerând un fursec al sufletului în schimbul rugăciunilor. Se zice că un asemenea fursec era dăruit pentru a-ți apăra sufletul de condamnarea la eternitate în purgatoriu.
După ceva timp, câteva tradiții ale sărbătorii, care mai târziu va fi numită Halloween, au traversat în America de Nord, inclusiv practica de cioplire a dovleacului pentru a-l transforma într-un felinar. Acest obicei este asociat cu o legendă folclorică irlandeză, numită Stingy Jack (în traducere Zgârcitul Jack). În poveste, este vorba despre un bărbat care a păcălit diavolul în a-i interzice accesul în Iad, dar, deoarece acesta a trăit o viață păcătoasă, nu putea intra în Rai. Așa că, după moarte, Jack a ajuns să cutreiere Iadul pentru eternitate, fără a se putea odihni, având doar o mică lanternă făcută dintr-un nap pentru a-și lumina calea.
Legenda lui Jack a inspirat irlandezii ca, în noaptea de Halloween, să golească pe interior napi, să le cioplească o față și să le folosească drept lanterne pentru când se vor duce în căutarea fursecurilor sufletului. Aceștia susțineau că lumina îi protejează de spirite malefice, precum cel al Zgârcitului Jack. În prezent, în locul lanternelor de napi și al fursecurilor, se cioplesc dovleci pentru a face lanterne și se dăruiesc dulciuri.
Mulți ani mai târziu, la începutul secolului XX, vandalizarea în noaptea de Halloween era legală. O femeie pe nume Elizabeth Krebs, din Kansas, voia să oprească copiii din a mai vandaliza orașul, așa că, în anul 1914, aceasta a implicat întregul oraș într-o paradă de Halloween. Planul ei a funcționat, copiii au fost extrem de încântați de oportunitatea de a se costuma și de a sărbători într-un mod mai puțin distructiv. Elizabeth a împărtășit această idee cu toată America, iar, într-un final, costumațiile și petrecerile au devenit o tradiție care se practică până în ziua de azi de Halloween.
Multe dintre costume întruchipează frica universală de moarte și de necunoscutul care, pentru o noapte, este sărbătorit și transformat. La nivelul său cel mai de bază, Halloween-ul este – sau poate fi – un triumf al speranței asupra fricii, care reprezintă cel mai probabil ceea ce a însemnat și pentru vechii celți care sărbătoreau Samhain cu mii de ani în urmă.
