Pe gene-i slobod ca să doarmă
Enorme stoluri de sticleți
Ce-și bat în pene stinsa goană
Și suflul miilor de vieți
Să fiu, să zbor peste o lume,
Să simt tot ce e de simțit,
Să mă întorc fără de nume,
Un sticlete obosit…
O vară deci mai dorm pe pleoape,
De chipul tău mă luminez,
Când voi pleca în zbor, departe,
Doar liniștea am s-o păstrez…!
Autor
Cu capul între nori, dar cu ochii la viață, cu sufletul însă în fire de iarbă.