Nota autorului:
Relaționarea cu o persoană nu este mereu garantată, fiecare are experiențele lui, însă încerc prin această povestire să explic fantasticul capitol scurt, dar în același timp cuprinzător al conviețuirii mele cu notoriul și temutul examen. Am căutat multe metafore pentru a explica mai bine prin ce am trecut. Am căutat prin fabule, prin călătorii pe mare, prin spațiu. Orice ar fi fost trebuia neapărat să fie o dramă. O piesă de teatru! Dar nu este vorba atât de mult despre povestea interpretată, ci despre cine o interpretează și cum.
Capitolul 1
Actorii se știu deja, ei sunt colegii tăi pe care-i cunoști de când cunoști cornul și laptele. Spectacolul care urmează, niciunul nu l-a mai interpretat. Știți doar zvonuri despre el. Cine va fi oare anul acesta lupul cel rău? Româna se știe ce capcane are, adaugă mereu ceva nou și subtil. Poate va decide de data aceasta că lupului i se potrivește ipostaza de îndrăgostit contemplator al universului și mai puțin cea cu care suntem toți obișnuiți – cea de aventurier povestitor. Totuși, Matematica se potrivește parcă mănușă rolului. Cu gura lui de crocodil (>,<) și ochii lui miopi ( : ). Cu picioarele paralele (=) și brațele congruente (/ \). Își acoperă cocoașa cu o cămașă cu guler și un pulover de lână, croșetat cu firul încâlcit al unui exercițiu de logică ( )]} ).
Capitolul 2
Scenariul este diferit față de ce ai mai văzut, ce ai mai auzit. La aritmetică, ai formule de început, cuprins și încheiere precum sunt la un basm. Dialogul este între tine și gândurile tale, exprimat prin timoratul pixului și revolta umbrei sale de a se așterne pe hârtie oarecum lizibil.
Asemenea unei sume Gauss, transcriptul are un început și un sfârșit. Pe parcursul examenului, descoperi cuprinsul, completezi paginile goale.
Capitolul 3
Repeți scenariul în gând, în mers, în somn ca nu cumva să te trezească un adept de-al lupului și să te întrebe scenariul la doisprezece noapte, iar tu să nu îl știi. Premiera spectacolului este peste nouă luni. Asta înseamnă că mai ai doar șapte luni să te îngrijorezi că se apropie tot mai tare, una pentru a-ți aminti formulele pentru umplerea acvariului în formă de paralelipiped cu litrii necesari de timp scurs. Încă mai ai timp pentru a improviza discuții cu neuronii tăi. Poate de la neutru provine cuvântul neuron, asta explicând multitudinea de personaje pe care le poate interpreta. Mai urmează, desigur, perioada de trei săptămâni în care îți iei un mic concediu de la realitate. Gândurile se derulează rapid, promovând cu fiecare cadru spectacolul ce va urma. Nimic din jurul tău nu se schimbă. Peretele camerei rămâne la fel, scaunul de la birou este același, însă tăcerea din încăpere este mai adâncă ca niciodată, ținându-și în frâu artrita lemnoasă a podelei, bronșita prăfoasă a dulapului sau sughițul becului. Tu pari că te preschimbi tot mai mult în personajul pe care urmează să îl interpretezi. Când totul se sfârșește, doar acei pereți își vor mai aminti scenariul și interpretul.
Capitolul 4
Cărți fără povești, căci totul e un joc. Ce carte ai vrea să ai? Eu m-am gândit adesea la șeptar, să pot schimba ziua de mâine în orice zi de poimâine, indiferent de capitolul sau numărul paginii la care am ajuns. Vor fi, desigur, cei cu regii de inimă de leu, după care se ascunde un trei inofensiv atunci când umflătorii sunt doi și juvete. Am văzut și cărțile cu Madonne purtând pe Christos în brațe puse undeva pe bancă. Pe care să o joci? Bate gongul o dată și se completează căsuța cu numele, școala etc. Bate gongul a doua oară și se sigilează colțul. Bate gongul a treia oară, ți se ștampilează lucrarea și deja a început spectacolul. Liniște în sală. Se trage cortina, iar, după prezentarea profesorului supraveghetor, își face apariția lupul. Aveam ochii mari, urechile ascuțite și, totuși, nu puteam distinge nimic din alcătuirea terifiantă pe care o avea în mintea mea acesta. Actul continuă, iar trăsăturile îi devin parcă mai blânde și te obișnuiești cu prezența lui. Toți își afișează cea mai bună prestanță. Spectacolul din prima zi ia sfârșit.
Urmează spectacolul din a doua cu mai puține emoții, iar cel din a treia zi mai vine doar cu regretul că piesa de teatru a îmbătrânit odată cu al treilea act. La finalul serii, după lepădarea personajului, a hainelor lui, a vocii lui, a rutinei lui, vă regăsiți în sclipirile din ochi ce nu mai trădează nimic din interpretarea de mai devreme. Ești din nou la început de drum, cel spre visul estival care se continuă cu prezicerea șeptarului și promisiunea împlinirii tuturor dorințelor.
Ultimul capitol
Călătoria s-a terminat, iar eu încă am mai rămas cu gustul ciocolatei negre pe care am savurat-o în pauzele mentale din timpul examenului – dulce de la terminarea ultimului capitol al poveștii mele plină de amintiri dragi și fără de bătrânețe, iar amară de la înstrăinarea fetei pe care o știam în clasa de la etajul unu cu privirea la viitorul adolescentei în căutarea unei noi povești.
