Noi, cei de la echipa Ţaitung, ne-am propus să vă prezentăm într-o serie de articole, diverși Coșbuceni, care mai de care mai talentați.
Ana Bejenaru este elevă în clasa a X-a, iar viața ei este inspirată de pasiunea pentru fotografie. Fiind eu însămi o fotografă amatoare, fotografiile Anei reprezintă o veritabilă sursă de inspirație pentru mine. Curioasă fiind de cum a ajuns să-și contureze propriul stil, am luat legătura cu ea și i-am adresat câteva întrebări:
- De cât timp faci poze?
Ca orice copil din această generație, fac poze de când mă știu. Mi s-a spus de câteva ori ca fac poze frumoase, dar nu mă gândeam atunci că fotografia va ajunge una din pasiunile mele. La începutul anului 2017, când am realizat o poza la câteva clădiri din Bangkok, mi-am dat seama ca îmi place foarte mult sa fac poze și să transmit ceva printr-o simplă imagine.
- Ce aparat și obiectiv folosești?
Folosesc aparatul D3500 de la Nikon și 2 obiective: cel de kit (18-55 mm) și unul de portret (70-300 mm). Contează calitatea aparatului și a obiectivelor, însă sunt de părere că poți face poze frumoase cu absolut orice aparat/camera/obiectiv. Pentru mine nu contează atât calitatea camerei, cât cadrul/unghiul din care fotografiez. De aceea sunt multe poze pe care le ador și care sunt făcute cu un telefon cu o camera nu foarte performantă.
- Ce îți place cel mai mult să fotografiezi?
Îmi place foarte mult fotografia de stradă și cea de portret. Cred că prin acestea poți transmite atât de multă emoție și până la urmă, consider că asta e scopul fotografiei, să înghețe timpul și să spună o poveste. De asemenea, îmi place mult astrofotografia, dar nu sunt foarte specializată în acest tip încă.
- De unde te inspiri?
De cele mai multe ori nu mă inspir de undeva, ci de la cineva. Persoana care m-a influențat cel mai mult este fotografa Raluca Ciornea. Pentru că portretele ei îmi transmit foarte multă emoție și am încercat să transmit emoția pe care o simt eu văzând o fotografie făcută de ea prin propria mea poza creată în stilul meu. Deși stilurile noastre diferă, încerc să adaptez povestea admirată din fotografia ei la stilul meu și să creez o interpretare proprie. Mă inspiră foarte mult și expresia oamenilor ce trec pe strada. Când văd persoane care zâmbesc automat încerc să creez compoziții pline de culoare și viața. Când văd pe cineva trist încerc să îi capturez expresia, poate să editez poza in alb-negru, astfel încât și eu ca fotograf și persoana care îmi analizează fotografia să fim cu un pas mai aproape de gândurile necunoscutului.
- Ce e fotografia pentru tine?
Fotografia înseamnă pentru mine cea mai importantă cale de exprimare. Nu sunt o persoană foarte deschisă cu toată lumea și de aceea încerc sa mă exprim prin fotografie. Iubesc această artă, pentru că fiecare om înțelege altceva printr-o imagine. Fiecare o adaptează la el și la ce simte. De aceea nu mă tem că pot pune prea mult din mine într-o poza, eu transmit doar un sentiment pe care vreau să-l trezesc în oameni. Iar acei oameni se gândesc la viața lor, nu la evenimentul care m-a determinat pe mine să simt ce am simțit în momentul în care am „înghețat o clipă”. Dacă analizăm o fotografie, sunt șanse foarte mari să simțim aceeași emoție, dar foarte mici să ne gândim la aceeași poveste. Fotografia nu e doar o artă, e ușa către o alta lume, o lume în care noi toți simțim la fel, dar gândim altfel.
- Ai o cromatică sau o temă pe care încerci să o păstrezi în pozele tale? Dacă da, care e aceea?
Când postez pozele pe contul meu, încerc să am mereu o temă. Depinde de săptămână, câteodată vreau sa postez doar poze alb-negru cu oameni, altă dată fotografii care să conțină nuanțe de roz sau albastru… Încerc să postez mereu după poze colorate poze alb-negru, pentru a schimba puțin perspectiva. Pentru mine personal, pozele color nu transmit atât de clar povestea subiectului. Cum spune Ted Grant: „When you photograph people in color, you photograph their clothes. But when you photograph people in black and white, you photograph their souls!”
În momentul în care creez o poza nu caut compoziția după aceste criterii. La fotografia de strada nu poți controla compoziția. Oamenii, mașinile, umbrele… etc vin către tine. Dacă mai am nevoie de o poza cu o mașina roșie, mă uit după mașini roșii. Însă dacă între timp apare o mașina galbenă sub un copac cu flori roz nu ratez oportunitatea de a face poza. Poate voi avea nevoie de o mașina galbenă pentru tema de săptămâna viitoare.
- Care e poza ta preferată făcută de tine?
Nu am o poză care îmi este favorită. Toate îmi plac, pentru că atunci când mă uit la ele îmi amintesc de momentul în care le-am făcut. Chiar dacă nu sunt toate reușite, sunt cheile către sertărașe cu amintiri din mintea mea. Un loc special are totuși poza cu care mi-am descoperit pasiunea, cea din 2017, Bangkok. Dacă aș fi realizat-o acum, cu siguranță ar fi arătat altfel, pentru că în 2017 încă nu participasem la un curs foto. Dar asta nu o oprește din a fi cheia principală care deschide drumul meu în fotografie.
Ne bucurăm că avem şansa să ne mândrim cu elevi ca Ana. Oamenii ca ea, care îşi urmează pasiunile cu atâta ambiție și perseverență, sunt o inspiraţie pentru noi. Ana este doar un exemplu din multitudinea de coșbuceni înzestrați, iar în articolele următoare dedicate acestei serii inedite, vom face cunoștință și cu alți colegi talentați și dedicați. 😀
O puteți găsi pe Ana pe pagina ei de Instagram dedicată fotografiei:
Încearcă să iasă din zona ei de confort. Se lasă inspirată de oamenii din jur și încearcă lucruri noi pentru a-și satisface dorința de cunoaștere.