Să mori o viață ca să trăiești o moarte
Se plimbă umbre pe pereții murdari de timp. Tavanul nu mai e tavan, e scândura pe care își încearcă norocul iluziile mele. În colțuri așteaptă rațiunea, îmbătrânită. În sfârșit, pe covor, în trupul pierdut, mă recunoști pe mine. Așa, cu acest chip straniu a început fiecare zi, rupând din mine câte un pic și dând…