Un jaf! Patru mașini blindate de poliție goneau pe străzile întortocheate ale Clujului. Banca, care cândva era una dintre cele mai frumoase și moderne clădiri din oraș, se afla acum în ruine. Trei paznici zăceau răniți sub grinzile fostei bănci, gemând. Bucăți mari de marmură albă erau împrăștiate în toate direcțiile, iar, în mijlocul grămezii de moloz, se afla un crater gigantic. Locul în care, cândva, se afla seiful băncii…
Matei, un băiat de doisprezece ani, se trezi în vuietul alarmelor. Nu era cine știe ce copil, nu, era unul normal ca toți ceilalți. Avea părul castaniu și creț, ochii îi erau de un verde intens, iar pielea lui era de un alb șters. Chiar dacă era cel mai mic din clasă la vârstă, nimeni nu se putea întrece cu el la înălțime, adică aproape că își întrecea mama. La învățătură în schimb, nu era atât de strălucit.
Coborî din pat somnoros și se uită pe geamul înnegrit de funingine. Tresări când văzu că toată zona băncii era ocupată de pompieri, polițiști și mulți reporteri curioși. Coborî repede scările până în holul de la intrarea casei lui. Luă repede o vestă de-a tatălui său din cuier și fugi pe ușă afară. Priveliștea nu era încurajatoare nici în fața casei lui. O mulțime de ambulanțe stăteau parcate pe șosea și pe trotuar. Niște paramedici fugeau cu două tărgi în mână, iar, în spatele lor, stăteau doi medici în halate medicale și țineau în mână câte o trusă de prim ajutor. Lângă Matei, alerga un fotograf grăbit cu niște lentile mari în mâini, care vorbea ceva într-o cască despre un nou articol pe care l-ar putea publica în ziar.
Dintr-o dată, auzi o lătrătură furioasă de undeva din spate. Luă o piatră de pe jos și se îndreptă spre locul de unde auzise sunetul. Se duse pe o stradă pustie între două blocuri vechi. La colțul străzii, văzu un bărbat îmbrăcat în negru cu o mască colorată pe față, care încerca din răsputeri să scape de un câine furios ce voia să-l muște. Bărbatul avea o mască colorată pe față, așa că era imposibil să vezi ce era sub ea.
-Lasă-mă în pace! Nu vezi că sunt ocupat?! Dacă nu mă lași… urlă el.
Bărbatul scoase un pistol de la brâu și vru să împuște câinele, însă două mașini de poliție apărură dintr-o dată din colțul opus al străzii. Bărbatul își puse rapid pistolul înapoi la brâu, dădu cu piciorul în săracul cățel și sări peste un gard din apropiere. În urma lui, căzură patru bancnote și un pandantiv auriu. Polițiștii nu observară nimic și trecură mai departe. Matei așteptă până ce dispăru și câinele și se duse lângă zid, în locul în care căzuseră bancnotele și pandantivul. Le luă de pe jos, deschise pandantivul și găsi în el o fotografie puțin deteriorată.
În fotografie, se afla un bărbat brunet, îmbrăcat într-un sacou negru și cu o cicatrice mare lângă nas, care stătea pe o bancă lângă o doamnă frumușică, îmbrăcată într-o haină călduroasă de iarnă, iar pe cap avea o căciulă făcută din lână. În picioare avea niște cizme portocalii, care se asortau cu căciula. Doamna avea părul lung și blond ca un spic de grâu auriu. Ochii îi erau albaștri, iar nasul puțin ascuțit. Amândoi zâmbeau fericiți către aparatul de fotografiat. În spatele lor, era un lac înghețat pe care patinau trei copii veseli. Lângă lac, se aflau doi brazi falnici și verzi. Matei se uită atent la doamna din fotografie și i se păru cunoscută. Însă era prea obosit ca să-și amintească cine era.
Se duse înapoi în casă și se miră când observă că părinții și sora lui mai mică încă dormeau buștean. Urcă somnoros treptele și se aruncă în pat. În câteva secunde, adormi fără nicio problemă. A doua zi, când se trezi, lui Matei îi pică fisa.
Desene realizate de: Aiana Iepure și Teea Savu
