Amândouă visăm de când suntem mici.
Ne ținem de mână și visăm
Un loc secret,
În care sufletele noastre lezate să se unească
Cu reverb dat la maxim,
Să audă și bunica ta cât de mult păcătuiesc.
Un loc în care îți voi putea mângâia părul,
Ți-l voi împleti și te voi strânge
Și tu înapoi îmi vei zâmbi –
Mica neatenție mi-o pedepsești cu un sărut
Și eu mă rușinez,
Mă rostogolesc pe iarbă și cad în brațele tale
Atât de strânse și o luăm la vale.
Clipele de extaz mov și vișiniu
Și parul tău brunet îmi va alunga tăcerea
Și un apus empatic ne va aduce cireșe
Și împreună vom împărți un high arămiu
Atât de visat
De mine.
Un sărut sincron mă ține pe pământ
Când sufletul mi se înalță
Spre Redshift 7 –
Atât de frig e acolo sus,
Că mă desprind și cad în iadul tău
Atât de încins și de vulgar.
*
M-ai cucerit și-mi tremură picioarele,
Sunt roșie și cad în iarba aproape udă
A gazonului prost amenajat
De primărie.
Mă uit la tine cum te ridici și te întorci acasă
Pe bitumul încins care miroase a vară,
A mingea de plastic cu care ne jucam când eram copile.
Sunt pasionat de muzică, teatru și filosofie. Poate „obsedat” ar fi un cuvânt mai potrivit în cazul muzicii; întreaga-mi viață este în permanență acompaniată de aceasta și în rarele momente când prind un strop de liniște ajung deseori să mă gândesc – care-i următoarea piesă pe care o voi asculta?