despre râsul emancipat

te uiți la poze sparte și zâmbești. eronat! le-ai tăia, dar ți-a tăiat foarfeca mâna. poate totuși nu-s poze de pus în ramă, poate totuși ard frumos.. doar flori colorate lucesc în noapte, dar noaptea nu mai lucește de mult.

și te iubeam

și te-am iubit

(și există o diferență între cele două) locurile dintr-un autobuz ți-ar permite să te așezi. inerția ți-ar permite să cazi. te-ai învecina cu stele ca să te arzi (și totuși este același lucru)

mii de cadavre sculptând ființe vii.. ne-am murdări de petrol și am mitui ploaia florilor: spală-ne păcatele! viața noastră a devenit rășină dar ca tine nu mă omoară nimeni și te-aș vedea și-n soare de-aș putea dar m-ai orbit dar mă scufund.

un picnic pe asfalt citind în palmă, acea mână de pizza. am ajuns mai repede doar pentru că cățeii fug după porumbei, copii după căței, părinții după copii. vă faceți poze unul altuia (el te iubește tu îl iubești) orașul respiră! dioxid de carbon. vezi orașul pe role fugi printre străzile dar nu ale bucureștiului. ai căști pentru sunetul sirenelor undeva acasă.. înveți să mergi cu spatele undeva – acasă…

suflete de cerneală

suflete mute

suflete conversând

zumzetul cafenelelor

(conversații mute între doi iubitori de subtitrări străine) când eram mică nu avea cine să-mi citească povești cu prințese. am inventat propriile povești cu prințese! old habits die hard!!

și totuși trăim povești necomuniste cu urme de comunism (fericirea are chipul tău)