Calendarul revoluționar francez, numit și calendarul republican, nu are ca interval de referință luna calendaristică, ci numai trei săptămâni, unde săptămâna numără zece zile și ziua – zece ore.
Acest calendar, care se voia să simbolizeze un nou început, a fost introdus la patru ani de la Revoluția Franceză, în anul 1793. Existau motive pentru o asemenea schimbare radicală, anume eliminarea vechilor tradiții și promovarea unei noi ere, a rațiunii și a științei. Se terminase cu lunile ianuarie, februarie, martie sau zilele duminică, luni, marți.
Francezii au spus astfel adieu calendarului gregorian, adoptând acest sistem, care nu a rămas însă în uz pentru mult timp.
Originile
Calendarul gregorian este un calendar religios. Cum revoluția era îndreptată împotriva monarhiei, care era sprijinită întru totul de autoritatea Bisericii, un grup de revoluționari a avut inițiativa de a înlocui vechiul calendar. Ce s-a întâmplat, de pildă, cu ziua de Crăciun? Ei bine, în noul calendar, ea a fost înlocuită cu ziua de naștere a lui Isaac Newton. Astfel, consecințe neprevăzute și-au făcut de îndată apariția.
Calendarul gregorian măsoară timpul necesar pământului pentru a face o mișcare de rotație completă, anume 365 de zile + 1 zi în fiecare an bisect.
Însă, potrivit noului calendar, săptămâna franțuzească avea zece zile, luna – trei săptămâni, iar anul – numai 360 de zile, ceea ce nu-i permitea pământului să facă o rotație completă în jurul soarelui. Pentru a compensa, la sfârșitul fiecărui an, s-au adăugat cinci zile suplimentare, respectiv șase, dacă anul era bisect. De altfel, aniversarea Revoluției avea loc într-una din acele zile suplimentare.
Redenumirile
Singurul lucru care a rămas neschimbat a fost numărul de luni ale unui an, care au fost însă redenumite după vechiul calendar popular și corespund calendarului nostru popular românesc.
Astfel, lunile de toamnă erau vendémiaire (în limba noastră – răpciune, începutul lunii: 22/23/24 septembrie), brumaire (brumărel, 22/23/24 octombrie) și frimaire (brumar, 21/22/23 noiembrie).
Iarna era împărțită în nivôse (undrea, 21/22/23 decembrie), pluviôse (gerar, 20/21/22 ianuarie) și ventôse (făurar, 19/20/21 februarie).
Anotimpul primăverii număra: luna germinal (mărțișor, 20/21 martie), prairial (prier, 20/21 aprilie) și floréal (florar, 20/21 mai), iar vara avea messidor (cireșar, 19/20 iunie), thermidor (cuptor, 19/20 iulie) și fructidor (gustar, 18/19 august).
Săptămâna de zece zile se numea décade, în loc de semaine. Zilele săptămânii erau următoarele: primidi, duodi, tridi, quartidi, quintidi, sextidi, septidi, octidi, nonidi, décadi, adică ziua întâi, ziua a doua, ziua a treia și așa mai departe.
Comparând metoda noastră obișnuită de măsurare a timpului cu timpul zecimal al revoluționarilor francezi, constatăm că ora lor avea 144 de minute, minutul 86,4 secunde, iar secunda mai puțin decât o secundă obișnuită (0,864). Au fost fabricate noi ceasuri care să corespundă acestei metode zecimale, însă ceasornicarii din toată Franța își manifestau nemulțumirea.
Consecințe
Prin urmare, Anul Nou cădea la o dată diferită după fiecare 12 luni, căci nu se baza pe timpul astronomic.
Astfel, un muncitor francez lucra 9 zile, bucurându-se de o singură zi liberă, cea de a 10-a zi. De pildă, cine obișnuia să meargă la Biserică duminica, nu se mai putea bucura de ziua Domnului. Atât calendarul, cât și noile ceasuri aveau darul de a deruta nu numai Franța, ci și coloniile ei. Legăturile comerciale erau perturbate, nu numai cele cu restul Europei, ci și cu America de Nord, care utilizau în continuare calendarul gregorian.
Abolirea
Cât timp a rezistat acest sistem complicat? Doisprezece ani! Mulțumită lui Napoleon Bonaparte, s-a renunțat la calendarul republican. Cum Napoleon și-a cucerit vecinii, noul calendar a fost exportat în toate acele țări: Belgia, Țările de Jos, Germania, Elveția și Italia.
Dându-și seama că tot ce făcea noul calendar era mai mult să încurce decât să descurce, la 9 Septembrie 1805, Napoleon a abolit prin decret imperial noul calendar, totul revenind la normal începând cu 1 ianuarie 1806.
Cum au fost recompensați revoluționarii care au conceput noul calendar? Din nefericire, au fost ghilotinați.
Prin urmare, de la 1 ianuarie 1806, nu numai francezii din Franța și de pretutindeni, ci și popoarele care au făcut parte din imperiul lui Napoleon, atât cât a durat acesta, s-au putut bucura și se bucură în continuare de un început proaspăt și de un revelion care cade în mod constant, la aceeași dată la începutul fiecărui an.
Autor
