Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni sunt atrași de științele umaniste, în timp ce alții își ocupă timpul cu științele exacte, precum matematica, medicina și ingineria?
Dacă iei în considerare doar visurile și aspirațiile unui individ, psihologii contemporani susțin că unul dintre aspectele cele mai importante în a alege cariera potrivită ție este strâns legat de memoria vizuală, auditivă și de sensibilitatea de care dai dovadă. Dar ce faci dacă nu poți să-ți imaginezi nimic?
Afantezia, prin definiție, este inabilitatea unei persoane de a forma imagini mintale și afectează în jur de 4% din populație. Există avantaje și dezavantaje în a avea afantezie: persoanele cu afantezie tind să aibă un IQ mediu mai mare (115 comparativ cu scorul de 110 al populației generale) și sunt mai puțin afectate de poveștile înfricoșătoare, deoarece nu le pot vizualiza. În ciuda acestui fapt, ele au mai multe dificultăți cu memoria autobiografică și recunoașterea fețelor.
Conceptul unui ochi al minții este extrem de nou, fiind sintetizat într-un experiment pentru prima dată în anul 1880 de către Francis Galton. Acesta a rugat mai mulți oameni să-și descrie micul dejun. Unii participanți, care s-au dovedit a avea o imaginație bogată, hiperfantastică, au putut descrie acest peisaj plin de culori, de texturi și de detalii. Alții însă s-au focusat pe orientarea în spațiu și pe elementele cheie de la micul dejun. Concluzia trasă de către Galton a fost una revoluționară: fantezia unei persoane poate fi măsurată printr-un spectru, de la hiperfantastic la afantastic.
Când cineva îți spune să îți imaginezi un măr, ce vezi? Pentru a verifica teoria lui Galton, am condus propriul experiment. De-a lungul a două luni am rugat 100 de oameni cu vârste cuprinse între 12 și 85 de ani să îmi descrie ce văd în momentul în care își închid ochii și se gândesc la un măr.
Unii dintre oamenii întrebați au văzut imagini clare, vibrante. Unele mere descrise erau verzi, altele roșii. Merele stăteau pe un fundal alb sau erau agățate de o crenguță într-o livadă. Alții au rămas confuzi, cum de este posibil să vezi prin întunericul minții.
„Eu nu văd nimic când îmi închid ochii, văd doar acel gri în față. Nu am halucinații în cap. În schimb, îmi imaginez un măr cu pete negre și pe jumătate stricat pe un fundal alb, ca pe Google.”
-Anonim, 16 ani
„Pot vedea totul foarte clar și mai ales dacă este un obiect 3D, mi-l pot vizualiza din mai multe perspective, să-l rotesc în minte. Îl văd foarte clar. De exemplu, în primară, când nu ne lăsau să numărăm pe degete, eu îmi imaginam o pereche de mâini și puteam să îmi imaginez cum adunam, cum scădeam. Și acum dacă mă gândesc la o pereche de mâini, la aceeași pereche mă gândesc. Nu sunt mâinile mele, sunt o pereche de mâini și un fundal verzui și cumva mâna aceea este puțin acoperită de o mâneca în stil animat cum sunt ăia de la Cocomelon acum.”
-Savu Celia, 16 ani
Motivul pentru care afantezia mă fascinează este pentru că eu nu pot forma aceste imagini în minte, dar în același timp pot visa vivid și am un simț orientativ foarte dezvoltat. După multă căutare am aflat că, deși paradoxal, o persoană afantastică poate visa la fel de vivid ca una hiperfantastică.
În creierul uman, aproximativ 86 de miliarde de neuroni formează 100 de trilioane de conexiuni între ei – numere care, în mod ironic, sunt mult prea mari pentru ca creierul uman să le poată concepe. Pentru a înțelege ce face un singur neuron, asemănător individului în societate, este ideal a îl studia în contextul rețelei neuronale.
Deși atât visele, cât și imaginile mintale au fost foarte slab cercetate până în ziua de astăzi, o teorie pe care au dezvoltat-o specialiștii este că, pentru a crea imagini mintale, creierul trece printr-un proces cognitiv ”de sus în jos”, pe când visele se formează ”de jos în sus”.
Acest fenomen descrie o mică dilemă dintre sutele pe care psihologii cognitivi și cercetătorii neuroștiințifici încearcă să le deslușească. S-ar putea să nu înțelegem niciodată pe deplin modul în care funcționează creierul nostru. Tot ce este sigur este că modul nostru de a gândi este unic și ne definește în totalitate. Iar tu? Tu cum vezi mărul minții tale?
