“De câte ori” – Sara Bîrzan

   De câte ori -Sara Bîrzan-

De-abia îmi aduc aminte

De câte ori

Am iubit

De câte ori

Am iubit atât de tare încât nu am mai simțit 

De câte ori a fost „vanitas” în vene, în cap și în suflet

Toate rădăcinile emoțiilor,

Sentimentelor mele

Se nasc din iubire.

De câte ori

Am plâns prin șoapte

Cu șiroaie de lacrimi prin părul meu

Și al lui

Și al meu

De câte ori ai fost prea departe să te ating

Și prea aproape să te văd

Atât de aproape

Încât ai devenit o parte din mine

Atât de departe

Încât ai devenit fantoma mea

Lipsa mea

De câte ori am urât

Am urât atât de tare, 

Picau frunzele pe bolta umerilor mei

Pe care mi le măturau jos 

Trecătorii

De câte ori

Am copt aluat

Cu fructe

Ca să-ți dau să guști din mine

Cu speranța că va fi dulce

-și era dulce-

De câte ori 

Am dat cheia

Oamenilor care primeau aplauze

Căldură, iubire

Aplauze

Oamenilor care întorceau scaunele

Și sala

Și armele

Aplauze

De câte ori

Am primit eu 

Aplauze?

Bătăi calde din palme

De câte ori

Am oferit cheia

Ca să mă aplauzi tu?

Doar tu

De câte ori

Am uitat

Că și eu dețin

La fel ca tine

Două palme