De câte ori -Sara Bîrzan-
De-abia îmi aduc aminte
De câte ori
Am iubit
De câte ori
Am iubit atât de tare încât nu am mai simțit
De câte ori a fost „vanitas” în vene, în cap și în suflet
Toate rădăcinile emoțiilor,
Sentimentelor mele
Se nasc din iubire.
De câte ori
Am plâns prin șoapte
Cu șiroaie de lacrimi prin părul meu
Și al lui
Și al meu
De câte ori ai fost prea departe să te ating
Și prea aproape să te văd
Atât de aproape
Încât ai devenit o parte din mine
Atât de departe
Încât ai devenit fantoma mea
Lipsa mea
De câte ori am urât
Am urât atât de tare,
Picau frunzele pe bolta umerilor mei
Pe care mi le măturau jos
Trecătorii
De câte ori
Am copt aluat
Cu fructe
Ca să-ți dau să guști din mine
Cu speranța că va fi dulce
-și era dulce-
De câte ori
Am dat cheia
Oamenilor care primeau aplauze
Căldură, iubire
Aplauze
Oamenilor care întorceau scaunele
Și sala
Și armele
Aplauze
De câte ori
Am primit eu
Aplauze?
Bătăi calde din palme
De câte ori
Am oferit cheia
Ca să mă aplauzi tu?
Doar tu
De câte ori
Am uitat
Că și eu dețin
La fel ca tine
Două palme