Histrionada Liceenilor

Actul I: If music be the food of love, play on;

 

În fiecare vară muribundă spre asfințit de soare, o lumină totuși răsare și strigă din Cluj-Napoca, chemând liceeni din țară pentru a crea un festival în sânge teatral. În această piesă dedicată lui Apollo și tinerilor, personajele sunt organizatorii, actorii, voluntarii și spectatorii, iar în cinstea celei de a 20-a ediție doresc să atrag privirile tuturor asupra ei. Nu vreau totuși să explic, ci doar să conving, așa că informațiile concrete se află la sfârșit, iar acum urmează o elegie și odă deopotrivă să curgă din ochii mei:

 

După înscrierile din vară, primele emoții seceră atmosfera datorită activităților de team building pentru voluntari, care pot fi uneori banale jocuri. Totuși, începutul este momentul crucial din călătorie, iar la Histrio de fiecare dată mi-am dat seamă în prima zi ce esprit de corps exorbitant poate exista între oamenii cunoscuți doar prin sentimente comune. Ce amintiri vor fi căzut din cer? Ce dificultăți vom fi depășit? Ce iubire care nu moare la sfârșit! 

Iată că începe! În prima zi festivalul își deschide aripile de fluture către lume, iar pe ele se află eternele discursuri de om mare. Totuși, organizatorii sunt chiar entuziasmați de ceea ce au adus în ființă și pe bună dreptate: este încă privit nobil să faci ceva pentru oameni și cu acordul muzelor. După discursuri, vin de data aceasta de la colegiul de muzică Sigismund Toduță cei care o adoră cu sinceritate pe Euterpe, doresc să ne cânte un secret care pe ale noastre suflete să le încânte. Muzica să continue!

Actul II: A horse, a horse! My kingdom for a horse!

 

Actorii învață să joace și joacă ca să ne învețe pe scenă și în ateliere. La casa de cultură a studenților oamenii se adună la intrare, toată lumea vorbește cu toată lumea și așteaptă să fie invitată la spectacole. Uite că încep! Scuze, a fost o alarmă falsă. După cinci minute ele chiar încep, iar măștile devin fețe: Iubire, ură, nedreptate, milă, regrete, visuri, absurdul înfățișat printr-o persoană. În momentul teatral scena devine oglindă pentru viață, iar dacă privești destul de atent o să te simți precum ai fi tu pe scenă.

În spatele scenei se află zânele hiperactive care se asigură că praful lor magic ajunge în festivitate. Logistica zboară prin culise cu casa de cultură în cârcă, PR-ul prezintă lumii tainele tuturor personajelor cu puțin sclipici, diversele se prefac că nu lucrează când lumea se uită și oferă puțină energie sufletească, protocolul asigură energia puțin mai reală a tuturor, monitorii îi îndrumă pe artiști prin viață, iar organizatorii beau opt cafele într-o zi (și noapte) bună.

Spre sfârșitul zilei, cei încă trezi se bucură de viață: muzică, dans, discuții foarte intelectuale și glume. Sunt chiar activități drăguțe și amintirile sunt căzute, dar în drum spre casă ne întoarcem toți și cortinele sunt trase. Oh, mi-aș oferi împărăția pentru încă o toamnă de noapte!

Actul III: Lord, we know what we are, but know not what we may be.

 

Histrionada Liceenilor este un festival colosal de teatru care se ține în jurul fiecărui început de Septembrie. Cum numele indică, doar elevii de liceu pot participa ca actori sau voluntari, actorii singuri sau cu o trupă, iar înscrierile se fac de obicei cu două luni sau trei înainte. Așa că dacă îți place cum sună (și chiar dacă nu), ar trebui să fii atent anul viitor pentru momentul în care începe iarăși nebunia!

Până atunci, doresc să mulțumesc tuturor persoanelor care au făcut acest miracol posibil; în primul rând pentru că ei există, iar în al doilea pentru că au înfrumusețat viața pe acest pământ incert… Cunoști acel sentiment când trebuie să pleci acasă, dar ai mai sta cu cineva sau undeva pentru cinci minute sau o viață?