Epilog
Când ieșiră afară, o grămadă de polițiști se năpustiră asupra lor. Însă polițiștii care luptaseră alături de Răzvan le luară apărarea. După ce îi arestară pe cei doi hoți, spre mirarea tuturor, al doilea era fosta directoare a băncii.
O mulțime de fotografi și de reporteri îi înconjură pe Matei și pe Răzvan, punându-le diferite întrebări legate de cum îi prinseseră, însă Matei n-avea chef de ei. Își croi drum prin mulțime până când ajunse la un mic grup de oameni – familia lui. Alergă înspre ei și îi îmbrățișă pe fiecare.
− De ce nu m-ai chemat și pe mine? întrebă Andreea morocănoasă.
− M-am speriat așa tare, nu mai pleca singur fără să ne anunți! îl muștrului tatăl lui.
− Bine, tata, îmi pare rău, însă acum totul s-a terminat.
Câteva zile mai târziu, după ce apele începură să se mai liniștească, cineva sună la ușa casei lui Matei. Era Răzvan!
− Cum ai aflat adresa mea? îl întrebă băiatul mirat.
− Andreea mi-a dat-o în caz că se mai întâmpla ceva extraordinar, să vin și să vă anunț.
− Și ce s-a întâmplat?
− Vreau să-ți mulțumesc pentru că m-ai ajutat, răspunse Răzvan zâmbind. Diamantele sunt în regulă, iar cei doi hoți vor rămâne câțiva ani în închisoare.
− Și eu îți mulțumesc pentru că ai fost singurul care m-a crezut!
− N-ai pentru ce! Ai fi un detectiv foarte bun!
Matei zâmbi. Visul lui de a fi detectiv în sfârșit se împlinea.
Desene realizate de: Aiana Iepure și Teea Savu
