Fenomenul romglezesc

Câteodată stau și mă întreb, care dintre persoanele care mă cunosc și urmăresc cât de cât revista școlii, îmi citesc articolele. Prietenii, părinții, părinții prietenilor? Dar atât în scris cât și în exprimare, se poate observa că eu nu vorbesc română, nici engleză, nici măcar germană (deși ar trebui…). Eu vorbesc așa zisa “romgleză”. Și deja a devenit o problemă…

Romgleza

Foarte mulți probabil știți deja ce este romgleza, așa că vreau să adaug doar faptul că este rezultatul procesului de globalizare. Globalizarea constă în evoluția socială adusă din schimburile culturale la nivel mondial. Deși engleza este doar a treia cea mai vorbită limbă în întreaga lume, mulți oameni o cunosc. Mulți consideră că oricine știe engleză și că oriunde ar călători vor găsi pe cineva care o vorbește. Nu este un lucru complet greșit. Tocmai de aceea era inevitabil și pentru noi, românii, să deprindem un limbaj specific englezesc.

Cu toate acestea, limba engleză este studiată în majoritatea școlilor din România. Contactele pe care tinerii le au cu limba engleză, atât pe filieră școlară, cât și prin intermediul mediului online sau al mass-mediei, o transformă într-un instrument extrem de accesibil. Unii chiar subestimează limba, crezând că este “floare la ureche”. Nu sunt în poziția în care să judec pe cineva, dar aș vrea să consider că engleza este pentru mine ca o limbă maternă și atunci pot susține că are și părțile ei rele. Timpurile verbale, vai de mine!

Cuvinte pe care le folosim zilnic, cum ar fi “business“, “staff” sau chiar și atunci când ești la restaurant și vrei să ceri nota “cash”, aparțin acestei limbi mixte. Astfel, “romgleza” s-a dezvoltat destul de mult și în țara noastră, eu fiind una dintre victime.

Combaterea romglezei

Chiar dacă vrei să scapi de romgleză, nu poți. Odată ce te-a prins în ghearele ei nu există cale de scăpare…

Lăsând glumele la o parte, probabil că ar ajuta dacă nu v-ați mai uita la filme sau seriale în engleză sau dacă ați încerca să vă “românizați” la loc. Nu știu cum se poate întâmpla asta și nici nu sprijin detașarea de limba engleză. Acum că face parte din mine sunt destul de împăcată cu gândul. Am devenit destul de obișnuită cu ea, stând mult pe telefon. Totuși eu vreau să cred că am moștenit-o de la bunica mea, fostă profesoară de engleză. Pentru mine orice gând sună mai bine în engleză, nu am nici cea mai vagă idee de ce, dar așa este.

Acest fenomen l-aș considera destul de normal, dar în același timp și ieșit din comun. Este interesant, cred eu, să vezi cât de tare influențează limbile un popor. Era inevitabil să nu se observe amprenta englezei asupra țarii noastre. L-aș considera totuși un dezavantaj pentru că am probleme la exprimarea în limba română, fiind obișnuită să gândesc mai întâi în engleză.

Oricum am mare noroc, fiind înconjurată de oameni moderni. Nu sunt singura familiarizată cu “romgleza“. A devenit parte din “life-style-ul” meu și de cele mai multe ori ajută în comunicare.

Ah…”life-style”…vedeți despre ce vorbeam?