Interviu cu Mihnea Blidariu

Am avut ocazia de a-i lua interviu lui Mihnea Blidariu, solist, chitarist și trompetist al trupei Luna Amară (atingând, astfel, apogeul carierei mele jurnalistice!). Acesta ne-a răspuns la câteva întrebări legate de istoria trupei, de discografia ei, de rockul românesc, de industria muzicală și de viața artiștilor români.

Iată, deci, al doilea articol despre Luna Amară…

 

 

ȘERBAN: Cum ați ales numele Luna Amară?

MIHNEA: Înainte să se numească așa, trupa s-a numit Tanagra Noise. De altfel, pe albumul de debut, Asfalt, există și o piesă cu acest nume, pe care o mai cântăm în concerte și acum. Am ales să schimbăm numele pentru că cel în engleză era mai greu de reținut. După vreo trei zile de căutări, ajunseserăm să facem liste cu tot felul de denumiri, printre care și nume de filme. Luna Amară este titlul unui film regizat de Roman Polanski, după romanul Luni de fiere al lui Pascal Bruckner (avem, de asemenea, și o piesă care se numește Luni de Fiere). Semnificația pe care o are pentru noi acest nume nu are legătură cu filmul, dar poate are puțin cu cartea. Ne-au plăcut sonoritatea și metafora conținută în nume și felul în care a rezonat cu ceea ce gândeam atunci despre lume, despre oameni și despre societate.

ȘERBAN: Cum ați defini sunetul și estetica trupei?

MIHNEA: Cântăm un rock alternativ destul de eclectic, cu elemente de metal, de grunge, de punk, de electro și de pop.

ȘERBAN: Cum a decurs înregistrarea și lansarea albumului de debut?

MIHNEA: Asfalt a fost înregistrat în vreo patru studiouri, după posibilitățile financiare și logistice ale unei trupe underground de la începutul anilor 2000. În timp ce încercam să facem asta, am fost descoperiți de Rebel Music, subsidiară a casei de discuri Roton; implicarea lor a fost destul de consistentă și am beneficiat de o acoperire media excelentă. La asta a contribuit, evident, și latura social-politică a versurilor noastre, fiind una din puținele trupe rock cu o astfel de abordare. Însă, pentru turneul de promovare al acestui prim album, meritul este al lui Richard Constantinidi, managerul nostru de atunci.

 

 

ȘERBAN: Cum arăta scena alternativă clujeană când ați debutat?

MIHNEA: Cel puțin la fel de interesantă ca acum, stilistic vorbind, dar cu mult mai puține mijloace logistice și cu o infrastructură de cluburi și mai precară decât acum. Se cânta doar în fostul Music Pub și festivaluri nu existau, trebuia să te zbați să prinzi o deschidere pentru o trupă mare dacă voiai sa te adresezi unui public mai larg. Însă exista un mai acut simț al solidarității între trupe, mergeam des unii la alții la repetiții, la concerte sau la chefuri (noi și Kumm, cel puțin, făceam asta destul de des). Era fain că se abordau multe subgenuri de rock și combinații stilistice între rock și alte genuri; aveai, în același oraș, Altar, Luna Amară, Grimus, Mushroom Story, Mauser, Kumm, Semnal M, Guerrillas, ca să dau câteva exemple – tot atâtea subgenuri câte trupe enumerate.

ȘERBAN: Ce trupe v-au inspirat cel mai mult?

MIHNEA: Multe, dar ca să enumăr câteva din cele mai importante: Alice In Chains, Pearl Jam, Tool, Porcupine Tree, Nine Inch Nails, Nirvana.

ȘERBAN: Dacă ar trebui să trimiteți o piesă în spațiu, să reprezinte Luna Amară, care ar fi aceea?

MIHNEA: Eu, personal, aș trimite Ești Tu, de pe albumul Nord.

ȘERBAN: Cum arată procesul vostru creativ?

MIHNEA: Haotic :))) Nu avem reguli precise, oricare dintre noi poate apărea cu o idee, uneori înregistrăm imediat ideea și o rumegăm oarecum separat, alteori o tot rostogolim în repetiții până capătă formă. Un lucru nu se schimbă aproape niciodată: linia de voce și versurile apar ultimele. Totul se discută, totul se negociază și nu mergem mai departe cu o piesă până ce fiecare membru nu e mulțumit de ea în proporție de măcar 70-80%.

ȘERBAN: Membrii Luna Amară au side project-uri muzicale?

MIHNEA: Da, au existat mai multe de-a lungul timpului și există și acum. Sorin a înființat Holly Motors, Nick a lansat un album cu piese proprii sub titulatura Autumn Hotel, Robert bate și în Pinholes și Fluturi Pe Asfalt (care sunt mai mult decât side projects, de fapt), iar eu sunt basist în Sky Swallows Challenger și am pus pe picioare un alt proiect foarte drag mie, Nocebo, care sper sa debuteze live în curând.

ȘERBAN: Care este cel mai memorabil concert pe care l-ați susținut?

MIHNEA: Sunt multe, dar am să spun Sonisphere București 2010, pentru că am avut onoarea și bucuria de a împărți scena cu Alice In Chains, Rammstein, Stone Sour și Anathema. Chiar a fost ceva de poveste, mai ales că, după concert, eu am fost și amendat de jandarmerie… :))

 

 

ȘERBAN: Cu ce artist / trupă ați dori să colaborați în viitor?

MIHNEA: Mi-ar plăcea o colaborare cu Silent Strike și una cu Norzeatic.

ȘERBAN: Cum arată viața unui muzician român în 2023?

MIHNEA: A mea, destul de aglomerată: cânt cu Luna, colaborez cu Teatrul Național Cluj-Napoca în mai multe piese de teatru muzical semnate Ada Milea, sunt tată de fată. În general, am mai puțin timp și mai puțini bani decât aș avea nevoie.

ȘERBAN: Ce părere aveți despre digitalizarea industriei muzicale? Vă este dor de era discurilor și a casetelor?

MIHNEA: Atâta timp cât ajută la popularizarea muzicii, în general, e foarte bună. Când intră sub monopolul unei entități economice și e folosită exclusiv pentru profit, e rea. Însă societățile au obiceiul de a revitaliza mode culturale; iată, vedem de câțiva ani o resurecție a vinilului – ceea ce este, în sine, un gest de atenție mai mare pentru calitatea sunetului, nu doar pentru un produs vintage.

ȘERBAN: Care este piesa dumneavoastră preferată în concert?

MIHNEA: Nu am una singură, am să enumăr trei: Luni de Fiere, Focuri, Doar Noi DoDoi.

ȘERBAN: Rockul românesc adoptă din ce în ce mai mult instrumente acustice și simfonice. Cum a pornit această maturizare a sunetului?

MIHNEA: Cred că depinde de trupă. Pentru unii, poate fi maturizare, pentru alții, poate fi căutarea unui sound mai soft, care să vândă mai bine. Noi am început cu niște concerte acustice tribut Nirvana, în care cântam, practic, concertul lor unplugged. Apoi, au început să apară piese proprii în registrul ăsta mai acustic și am zis de ce nu, dacă luna are o față văzută și una nevăzută, și Luna Amară poate avea un anume fel de dualitate stilistică. Asta, pe parcurs, ne-a crescut numărul de ascultători, e adevărat. Trebuie să știi, însă, și unde sa te oprești, să nu o faci doar de dragul modei sau a imaginii de trupă matură. Am lansat Aproape alături de un cvartet de coarde, însă nu cred că ar avea sens vreodată să facem piesele noastre cu o orchestră.

 

 

ȘERBAN: Cum credeți că va suna rockul românesc în viitor?

MIHNEA: Cred că va suna cuminte și plictisitor la TV și pe scenele mari și furios și nebun în subsoluri și pe scenele mici.

ȘERBAN: Mai are albumul un viitor? În ce măsură a afectat cultura single-urilor trupa și scena românească?

MIHNEA: Mai are un viitor, dar e scurt. Cultura single-urilor reflectă o viață socială trăită în tot mai mare viteză și nu văd ca acest proces să încetinească, din păcate. Câtă vreme omul nu mai are timp de reflecție și de ascultare atentă – și un album reclamă asta de la ascultător – operele conceptuale nu mai au trecere.

ȘERBAN: Ce sfaturi aveți pentru tinerii care vor să facă muzică?

MIHNEA: Lăsați-vă influențați, dar nu vă lăsați convinși. Fiți radicali, dar nu fiți haotici. Fiți nebuni, dar nu dezorganizați. Nu așteptați nimic, dar luați tot ce vă stă la îndemână. Și, mai ales, nu faceți niciun compromis de dragul banilor sau al faimei. Banii și faima se termină, oricum; muzica, dacă e sinceră, are șansa să ajungă la sufletele oamenilor la multă vreme după ce voi nu veți mai fi…


 

Autor

  • Serban Maxim Oros

    Sunt pasionat de muzică, teatru și filosofie. Poate "obsedat" ar fi un cuvânt mai potrivit în cazul muzicii; întreaga-mi viață este în permanență acompaniată de aceasta și în rarele momente când prind un strop de liniște ajung deseori să mă gândesc - care-i următoarea piesă pe care o voi asculta?

    View all posts