La ce e utilă arta în viața noastră?

Imaginați-vă că sunteți cu părinții în vacanță. E o zi frumoasă de vară și voi aveți chef să mâncați înghețată și să descoperiți orașul. Dar nu, părinții vă târăsc la un muzeu monoton și deloc atractiv, ca oricare altul.

Atunci probabil vă gândiți: „La ce mă ajută să stau în picioare ore-n șir și să mă uit la picturi renascentiste?”
Asta e o întrebare relevantă. Până la urmă, ce rost au toate creațiile artistice? Cu ce ne ajută ele în viața de zi cu zi?

Nu sunt prima persoană care și-a pus întrebările astea și, ca alții înaintea mea, nu am descoperit o concluzie clară. Dar am ajuns să cred că arta e, într-adevăr, crucială pentru om și pentru omenire.

De ce e arta unică?

Conform Wikipedia, „arta este, în esență, cea mai profundă expresie a creativității umane”. Cuvântul care mi-a atras atenția în această frază este „uman”.

Dacă stăm să analizăm istoria, omul este singura specie care a reușit să creeze artă. Bineînțeles, nu suntem singurele ființe cu inteligență ridicată și cu abilitatea de a inventa. Și cimpanzeii, de exemplu, pot construi unelte complexe. Dar acestea îi ajută doar să rezolve probleme legate de supraviețuire, cum ar fi căutarea hranei.

Însă omul, chiar și cel preistoric, a împodobit zidurile peșterilor cu desene și picturi. Acest tip de artă vizuală înfățișează lupte cu animale sălbatice sau ritualuri străvechi și este deosebit chiar și după standardele actuale.
Mai mult, de când trăiau în triburi, oamenii au crezut în zeități, pe care le-au respectat și venerat.

Alături de mersul biped și de inteligența ridicată, arta, oricât de primitivă, ne caracterizează ca ființe raționale, capabile nu doar să înțeleagă fenomenele din jur, ci și să le reproducă și să le înfrumusețeze.

Ce rol mai are arta în ziua de azi?

Acum poate vă întrebați: „Bine, e una că arta a ajutat oamenii primitivi să evolueze, dar acum, în 2019, când ne-am dezvoltat ca societate, ce rost mai are?”

În ceea ce mă privește, arta înseamnă, de fapt, ceva pentru fiecare în parte, nu contează sub ce formă sau în ce măsură.

Melodia aceea pe care ai ascultat-o zi de zi, timp de o săptămână, și care te-a făcut să trăiești un sentiment pe care nu-l poți explica altcuiva?
Cartea aceea care ți-a deschis ochii și care a pus în cuvinte emoții pe care nu știai că le simți?

Aceste exemple, pe lângă multe altele, reprezinta arta. Toți avem nevoie de un refugiu în fața frustrărilor zilnice. Părerea mea e că arta, în orice mod vrem, poate atenua loviturile vieții. Ne poate oferi altă perspectivă, ne poate apropia de semenii noștri, ne poate face să uităm temporar de probleme.

Este arta răspunsul?

În plus, pentru unii, arta poate sugera răspunsuri la întrebările existențiale. Personal, m-am întrebat de multe ori: „Ce sens are viața? Încotro ne îndreptăm?”

Normal, nu am primit niciun răspuns. Dar arta, în trei forme distincte (literatură, muzică și cinematografie), m-a ajutat să mă împac cu asta. Văzând filme și citind cărți care explorează sensul lumii, am încercat să-mi creez propria părere despre viață.

Nu știm adevărul absolut, și poate că nu-l vom ști niciodată. Dar arta ne îndeamnă să continuăm să ne punem întrebări, chiar dacă nu vom afla răspunsurile. Căci asta ne definește ca oameni.

Cel mai frumos aspect al artei, în general, mi se pare faptul că nu există un singur răspuns clar. Poți descoperi atâtea viziuni diferite, de multe ori chiar contradictorii, asupra aceluiași subiect. Și o poți alege pe aceea cu care ești de acord, care te aduce mai aproape de adevărul în care crezi tu.

Concluzia: la ce ajută arta?

În încheiere, după ce m-am tot învârtit în jurul cozii, mi-ar plăcea să pot spune care e rolul concret al artei în viața cotidiană. Dar nu pot.

Arta nu are, aparent, nicio utilitate practică; nu ne ajută să supraviețuim în sensul fizic. Arta nu hrănește copiii înfometați, nu vindecă bolnavii, nu oprește războaiele sau infracțiunile de pretutindeni.

Arta nu rezolvă problemele omenirii. Dar poate e mai folositor ce reușește să facă, în mod concret: să ne dea curaj și speranță.
Curajul să trăim într-o lume plină de defecte, unde există orori și nedreptate. Și speranța că putem crea o lume mai bună, mai aproape de perfecțiunea pe care vrem, cândva, s-o atingem.