Voie bună, spectacole fresh și o pisică – O discuție despre Reactor cu Oana Mardare și Doru Taloș

Oricât aș vorbi eu despre teatru, cuvintele mele nu vor avea niciodată la fel de multă valoare pe cât aș dori. Asta se datorează faptului că sunt doar un mic scriitor și jurnalist. Ajungând la această concluzie, am decis să dau cuvântul lumii teatrale în sine. Astfel, am avut plăcerea de a-i intervieva pe Doru Taloș și Oana Mardare, fondatorii Reactorului.

Întrebare: Ca să ne cunoaștem mai bine, spuneți-mi vă rog numele, ocupația, culoarea preferată și dacă ați avea un ponei, cum l-ați numi?

Oana: Oana Mardare, actriță, basically. Andra [pentru ponei]. Culoarea preferată… Sunt între roz și albastru, deci portocaliu.

Doru: Doru Taloș, actor, albastru și pe ponei l-aș numi Nei, [de la ponei].

Cu toții știm unde s-a ajuns, dar cum s-a ajuns aici, cum ați pornit pe drumul teatrului și cum a început visul Reactorului?

D: Eu sunt din Baia Mare și în liceu îmi plăcea mult să mă prostesc, cred. În clasa a 12a m-am decis că ar fi o idee bună să dau la teatru în Cluj. Știam clar că vreau să ajung în Cluj. Facultatea de Teatru și Televiziune părea o opțiunea bună. Cumva, a fost o decizie de ultimul moment. În iunie m-am decis, iar în iulie am dat admiterea. După facultate am dorit o alternativă, deoarece era fix începutul crizei, 2009, iar sistemul nu era tocmai încântător. Am plecat deci în Barcelona, deși inițial am vrut să mergem în Paris. Prin 2013 ne-am decis că ar fi un moment oportun să ne întoarcem, criza începea să treacă și cam atât [a fost].

O: Eu una sunt din Bacău. Și mereu m-am luat foarte în serios și am muncit mult ca să intru la facultate. Voiam să fiu actriță. Am vrut să ajung la București. Clujul trebuia să fie un warm-up. La admitere, am venit cu mapa cu poeziile pregătite, minuțios învățate. Primul cu care m-am întâlnit a fost Doru. El avea doar câteva fițuici în buzunar și era foarte relaxat. Mi s-a părut dubios, era așa de relaxat. Am intrat împreună la facultate. Din ultimul an de facultate ne-am… combinat, cum se zice. De acolo știți povestea.

Cum s-a ajuns la numele de Reactor?

D: Căutam un nume puternic, care să sune bine, care să implice mișcare și dinamism. Într-un brainstorming, la un moment dat, în Insomnia, la un ceai, a venit chestia asta cu reactor. De la avion, motor, reacție.

O: Numele e al spațiului și noi asta căutam, un nume care să dea calitatea spațiului. Vrem ca spațiul să adune și să catalizeze. Dorim chimii între oameni, întâlniri și totul să fie pus în mișcare.

Amintirea preferată cu Reactorul?

O: Era fix înainte de deschidere, era în seara în care au ajuns scaunele. Eram într-un colț de scenă și priveam tot. Testam reflectoarele și se veda o lumină foarte promițătoare. Muncisem deja vreo două luni la amenajare. Și mi-am zis: ”Începe! Există! E real!”

D: Eu aș alege improvizația Luciei Mărneanu, actriță aici la Reactor, dar și ilustrator. A avut un moment, în ziua deschiderii, la maraton. A zis o poveste frumoasă, a descris spațiul la neon, fără artificii.

Care credeți că este appeal-ul principal pentru generația mea în cadrul Reactorului?

O: Sper să vă atragă curiozitatea specifică vârstei. Spre forme și mijloace și teme noi. Vrem să luăm praful un pic de pe cum se face teatru. Și sper ca spectatorii tineri să rezoneze cu asta.

D: Cred că ajută și faptul că avem spectacole dinamice, fresh, muzicale, mai pe tempo-ul acestui public. Spectacolele nu sunt mai lungi de o oră și jumătate.

Ce ați zice noii generații interesate de teatru?

D: Să vadă tot. E bine să încerce și să își formeze un gust.

O: Cred că le-aș zice să fie exigenți cu așteptările lor și să fie deschiși.

Ce spectacol ați recomanda noii generații în special?

O: Cred că le-aș recomanda spectacolul tău preferat: Noi Nu, Niciodată. Cred că spune multe că e spectacolul tău preferat.

D: Eu le-aș recomanda 99,6%. E un spectacol diferit, cu o montare care rupe granița dintre actor și public

Pentru final, le-am propus o mică provocare. Au avut la dispoziție 30 de secunde să vă convingă să treceți pe la Reactor. Ready, set, go!

O: Experiența vie e un bonus, curtea e plină de lumini și voie bună, avem energie și o pisică care poate fi văzută la cerere. Publicul e important pentru noi.

D: Avem o curte foarte cool în care se poate sta pe gratis, avem spectacole fresh, avem o bibliotecă, Cartoful a văzut aproape toate spectacolele de aici, ceea ce înseamnă că merită să treceți și voi pe aici măcar de vreo 2-3 ori, iar dacă o faceți, rămânem toți [spectatori și actori] la un suc, într-un cadru informal.