După ce ne-au plimbat pe plajă la apus, acum rămânem în aceeași locație dar în alt moment al zilei, noaptea. Cunoscuți pentru sunetul lor “dreamy”, LANY își lansează al doilea album cu mult mai multă încredere decât primul. Dar oare ar fi justificată această reclamă pe care și-au făcut-o?
Începem prin a lua o gură de aer, că doar albumul e de aproape 35 de minute și e nevoie. Thick and Thin e precum nisipul rece pe care te plimbi, în speranța, că vei găsi zone mai calde, așa este și această piesă. Aștepți să vină ceva, dar până la urmă, te păcălești singur, pentru că tot nu apare ceea ce ai căutat. În continuare, un val care te ține în suspans până se sparge e Taking Me Back: parcă auzi același sunet, chiar dacă mai intervine câte un instrument. După două piese introductive și aproximativ asemănătoare urmează If You See Her, piesă care generează un avânt crescând, provocând senzația unei alergări pe plajă. Starea de libertate mai e tăiată de câteva sunete păstrate din trecut. Briza care readuce vechi elemente sonore tipice LANY, dar totuși surprinzătoare, se numește I Don’t Wanna Love You Anymore. Dacă piesele precedente te lăsau să fugi cât vezi cu ochii, prin Let Me Know îți găsești momentul de odihnă în care te așezi pe nisip și te lași purtat de amintiri, voci interioare și gânduri. Te ridici, te scuturi și îți continui drumul cu Run. Din “luna nouă” a albumului fac parte Valentine’s Day și Malibu Nights, acestea fiind despărțite una de cealaltă de oceanul furtunos cu valuri care se suprapun și se înghit unele pe celelalte, adică Thru These Tears.
Am avut nevoie de o perioadă în care să îmi fac curaj pentru a asculta Malibu Nights, spuneam în articolul precedent despre LANY, (vezi aici) că mă așteptam la versuri mai bune din partea lor. Pe de-o parte putem observa o evoluție în ceea ce privește lirismul dramaturgiei pieselor, dar m-au pierdut în ritmul repetitv al acestora, de asemenea și în povestea haotică, care se învârte în jurul aceleași persoane. Multe dintre cântece își pierd din atmosfera de vis și tot ce rămâne e un pop monoton, dar care, totuși s-ar putea să te prindă și să te poarte prin tainele nopților din Malibu.
„You see us as you want to see us—in the simplest terms, in the most convenient definitions.” – The Breakfast Club