Oricât de ”obsedat de specifici” s-ar spune că sunt, menționez că nu sunt un om religios, ci un spiritual. Nu caut divinitatea-n Biblie sau Coran, ci în suflet. Deseori oamenii îmi spun ateu, dar am descoperit că în război și în sesiune nu există atei.
Cum văd eu religia
Sunt de părere că lumea este incredibil de frumoasă, dar și incredibil de complicată. Din acest motiv, oamenii vor căuta răspunsuri pentru deslușirea misterului. Unii cred că variabilele sunt perfecte din pur noroc și o explozie, alții spun că cineva sau mai bine zis ceva le-a ales cu precizie. Eu unul nu sunt sigur. Nu știu care e răspunsul, dar sincer, nu cred că merită să știu.
Religia s-a format drept soluția unei mulțimi de întrebări. Într-o oarecare măsură, religia a fost o metodă de a înlătura întunericul, de a alunga tăcerea. De aici, lumea a pornit într-o cursă către dovezi. Dovezi ce speră să reafirme credința lor.
Fie că oamenii cred în Dumnezeu sau spun că nu cred în nimic, cu toții doar încercăm să proiectăm un confort în fața fricilor. Un om a spus odată: „Cel ce moare cu credință are o șansă, oricât de mică ar fi, de a mai trăi.” Aici sunt de acord. Avem nevoie de ceva dincolo de moarte. Altfel, frica ne-ar cuprinde. De aici am dedus că în locurile cele mai apropiate de moarte, sesiunea și războiul, cu toții dobândim credință.
A fi spiritual și nu religios
Am o simplă ipoteză: Propun, foarte simplu, să ne oprim din a fi religioși și să începem a fi spirituali. Spiritualitatea constă în mai mult decât recitarea unei rugăciuni sau construirea unui templu. A fi spiritual înseamnă a avea credință pură și personală, nu în masă, înseamnă a fi iertător și bun. Când vine vorba de a iubi și a înțelege o persoană, religia ei nu ar trebui să aibă relevanță. Cu toții suntem oameni. Cu toții vrem să iubim și să fim iubiți.
Nu cred în minuni, cred în mine.
Orice nume ar avea: Buddha, Ra, Mohamed, Shiva, Iehova, Isus, Odin, toate servesc un singur țel: De a fi venerați. Nu credeți că omul ar ajunge mult mai departe dacă ar venera bunătatea, nu moaște și altare? Nu sunteți de părere că omul ar duce-o mai bine dacă ar avea încredere în el însuși, nu în un spirit?
Concluzie
Nu intenționez să judec religia nimănui. Toată lumea are nevoie de un ghid, de o sursă a speranței, de credință. Ce propun eu, însă, este rearanjarea ierarhiei mentale. Un accent pus pe toleranță, recunoaștere și iubire, nu venerare și slavă. Dar totuși, asta e doar filozofie.
Cartoful Filozofic nu e ca toți ceilalți. Nu trăiește viața în minute, ore, zile, ci-n infinite. E mereu într-o căutare pentru esența vieții și arta sa e presărată cu un stil aparte: un stil alegoric, metaforic, filozofic.