Copilărie de Octombrie

Copilărie de Octombrie…

Plângeam de ploaie,

De zumzet de copii.

Mă strâng pereții holului imens

Într-o coajă de nucă.

Toți locatarii tac când pereții urlă!

Aud scârțâitul de cutie poștală

Care strigă „Ieși mă afară!”

Scâncesc maxilarul, dezarmez explozia.

Văd înapoi… făceam la fel când îmi spuneau „Nu ne jucăm cu tine că ești ciocuș!”

Ciocuș? Mami ce înseamnă asta?

Uite! Mâini negre imprimate pe cutia de curent…

Ale mele, ale lor

Ea e părăsită de tata

Ei sunt cei mai săraci din bloc

El are o boală, nu crește

A apărut lumina!

Lovește pervazul unde-i lăsam mamei buchete de flori

A venit raza! Am scăpat de proprietarul rău!

De atunci am întâlnit zeci de proprietari răi…

O văd pe mama săltând în gardul verde

Miros scara de bloc

Mă strigă mama…îmi spune că ne mutăm…îmi văd ultima dată prietenul de joacă

Azi stau pe lemnul mâncat de timp

Simt șoapta copilăriei pe obraz!