Copilărie de Octombrie…
Plângeam de ploaie,
De zumzet de copii.
Mă strâng pereții holului imens
Într-o coajă de nucă.
Toți locatarii tac când pereții urlă!
Aud scârțâitul de cutie poștală
Care strigă „Ieși mă afară!”
Scâncesc maxilarul, dezarmez explozia.
Văd înapoi… făceam la fel când îmi spuneau „Nu ne jucăm cu tine că ești ciocuș!”
Ciocuș? Mami ce înseamnă asta?
Uite! Mâini negre imprimate pe cutia de curent…
Ale mele, ale lor
Ea e părăsită de tata
Ei sunt cei mai săraci din bloc
El are o boală, nu crește
…
A apărut lumina!
Lovește pervazul unde-i lăsam mamei buchete de flori
A venit raza! Am scăpat de proprietarul rău!
De atunci am întâlnit zeci de proprietari răi…
O văd pe mama săltând în gardul verde
Miros scara de bloc
Mă strigă mama…îmi spune că ne mutăm…îmi văd ultima dată prietenul de joacă
…
Azi stau pe lemnul mâncat de timp
Simt șoapta copilăriei pe obraz!
Autor
Iubitoare de fotografie, muzică, literatură, filmografie și discuții. Deschisă la ideei și la diverse păreri, prezintă interes în abordarea subiectelor. Dorește să își petreacă timpul liber alături de cei dragi și nu numai.