Mă înveți și pe mine să împletesc cu un singur fir? Te-am observat făcând-o când erai stresat sau plictisit sau când, pur și simplu, credeai că nu te privește nimeni. Însă te priveam eu. Făceai imposibilul posibil: dintr-un singur fir – mai multe. Dar, de ar fi să le despletesc, tot la un singur fir aș ajunge. Nu credeam în fabulos până acum, întrucât n-aș vrea să o numesc magie. Dar, privindu-ți mâinile lucrând, iar fața concentrată, toată firea ta pasionând în acel moment (cu mine) și în acel loc (lângă mine) un acel singur lucru superlativ, poate, totuși, există fabulos și magie. Chiar de sunt eu geloasă și egoistă și mi-aș fi dorit să fiu eu acel singur lucru, un simplu fir. Mi-ai povestit, mai apoi, că și tu ai învățat acest șiretlic privind pe o alta pe furiș, întrucât nu voia să te învețe. Așa că nu-mi vei arăta nici mie. Poate, îți dorești și tu să fii acela privit pe ascuns, nu doar să fii cel ce o izbutește – să fii privit de mine. Și, poate, zâmbești în sinea ta știind cu siguranță, dar și simțind cum mă uit la tine și te pictez. Nu mi-e dat să învăț să împletesc cu un singur fir, fiind sortită să te admir și o știi prea bine. M-ai învăța tu cum să o fac, dacă te-aș ruga? Promit a încerca să fiu atentă, fie și mâinile tale strângându-le pe ale mele, ghidându-mă, ghidându-mă cum o fac mereu. Te urmez (Așa că ține-mă după tine. Vin. Voi fi.). Promit, totuși, să fiu atentă la tine când învăț dacă promiți și tu să fii atent la mine când mă înveți. Privește-mă. Privește-mă cum am reușit și eu la rândul meu. Am împletit cu un singur fir. Iar când te uitai la acel fir frumos, oare te uitai la mine, te uitai la noi?
Port firul nostru pe ghiozdan. Se află mereu și pretutindeni lângă mine, mă ghidează mai departe, mă privește. I-am pierdut talismanul. Tu erai talismanul meu…și încă ești.
Când nu mai are cine, dansează firul meu cu mine. Chiar dacă ai ieșit voit din viața mea, ți-ai lăsat urma și te-ai asigurat că va avea cineva grijă și de mine. Așa că mai am și eu prilej să râd câteodată. Adorm cu tine-n gând și cu firul nostru lângă mine. Zâmbesc pentru tine. Poate, îmi zâmbești, de undeva departe, înapoi.
Să plec într-o aventură. Să privesc afară pe fereastra mea. Să colind străzile ude. Să adorm. Și poate să și cânt. Oare să-mi pictez propria lume? Îmi voi picta propria lume. Nu că nu mi-ar plăcea mie asta, dar poate ți-ar plăcea ție alta. Voi împleti o nouă lume cu un singur fir…cu mine însămi. Voi reuși doar pentru tine. Ca, mai apoi, tu să o poți arde cenușă cu focul tău (dăruit mie).
Ai fost cel neglijent pentru o secundă și mi-ai arătat cum să împletesc cu un singur fir. Am făcut două fire; unul – pentru noi, altul – pentru tine.
Autor
