Galeria minții

Stau și cuget

A existenței mele drum.

Amintirile ce au trecut

Atât de departe par acum…

 

Vremuri trecute,

Dar nu uitate

În suflet sunt îngropate

Și în rame de tablouri așezate.

 

Pe coridoarele minții mă plimb,

În căutarea a ceva de mult uitat,

Dar a cărui prezență o simt

O amintire ce nu a plecat.

 

Tablourile par nemișcate,

Prăfuite,

Gânduri uitate și nefolosite

Se arată în galeria minții mele.

 

Când te întorci c-un suspin,

Viață parcă prind,

Și raze trecute prin pulbere de stele

Desfășoară piese de teatru

A căror protagonistă eram chiar eu.

 

Mișcările din tablouri de copilărie îmi amintesc

Când totul era mai inocent,

Și cum mă plimb încet, zăresc

Niște desene înghesuite la comun…

Ceva neclar, dar plăcut

Doar o tresărire din trecut.

 

Iar, cum mă împiedic, totul se scutură de praf

Revenindu-mi din nou în minte

Sentimente, pe un ton grav,

Ce se ascunseră atâta timp de mine…