Stau și cuget A existenței mele drum. Amintirile ce au trecut Atât de departe par acum… Vremuri trecute, Dar nu uitate În suflet sunt îngropate Și în rame de tablouri așezate. Pe coridoarele minții mă plimb, În căutarea a ceva de mult uitat, Dar a cărui prezență o simt O amintire ce nu…
Nu demult am vrut sa aflu, cu o dorință arzătoare, cum se simte, de fapt, iubirea. M-am măcinat pe mine însămi încercând să caut acea pace interioară și să fiu completă. Să fiu întreagă. Am căutat în locuri nemărginite încercând să găsesc o margine, în zadar. Mi-am obosit propria persoană încercând să o mulțumesc. Celulele…
Nu vi se întâmplă să vă pierdeți în clipa prezentului și să puneți sub semnul întrebării absolut tot ce are legătură cu viața voastră? Îmi amintesc ce spunea Oscar Wilde despre existența umană: „E mare lucru să știi să-ți trăiești viața, majoritatea oamenilor doar există”. Bineînțeles că devin din nou confuză. Simt de parcă mă…
Eu cred… și cred că visul e cea mai frumoasă ficțiune a propriilor minți; visul, visul e delirul în care ne aruncăm cu cea mai mare plăcere, parcă presimțind că ne vom găsi tot pe noi, dar mai altfel, mai frumoși, mai copii, mai noi decât în restul vieții. Dacă pentru alții totul începe…
