Tapiseria vieții. Cum suntem marionetele jocului obsesiv de a înțelege existența?

Nu vi se întâmplă să vă pierdeți în clipa prezentului și să puneți sub semnul întrebării absolut tot ce are legătură cu viața voastră? Îmi amintesc ce spunea Oscar Wilde despre existența umană: „E mare lucru să știi să-ți trăiești viața, majoritatea oamenilor doar există”. Bineînțeles că devin din nou confuză. Simt de parcă mă îndepărtez de orice ancoră a vieții terestre, înecându-mă într-o mare a necunoscutului, neștiind cine sunt. Dacă ați avut acest sentiment la rândul vostru, să știți că nu ați fost singurii. Toți existăm în același mod, toți trăim, dar în feluri diferite și cred că problema nu constă în principiul: de a trăi, nu doar a exista, ci, mai mult, în simplul fapt că într-o zi vom părăsi acest univers palpabil și această stare de agregare fizică a gazdei-corpul fiecăruia. Contează ce creăm din realul enigmatic și ce vom lăsa în urmă….nu?

Ne limităm doar la ideea viață-moarte și nimic mai mult de atât, ducând o viață sisifică?

Primul gând care mi-a fulgerat prin minte a fost că până la urmă suntem toți piese de mobilier cu o voce interioară unică ca Lumière din „Frumoasa și Bestia”. Partea filozofică din mine crede că fiecare trăiește fizic o viață finită, în schimb, spiritual, avem o altă menire și destinație: suntem infiniți prin existența sufletului nostru, nemărginiți prin emoțiile și creațiile noastre. Indiferent de vârstă, de trecutul fiecăruia sau mediul în care trăim, sunt sigură că v-ați lăsat pradă obsesiei de a căuta răspunsuri la o varietate de întrebări interioare. Puteți să vă ridicați această piatră de pe suflet, deoarece creierul uman va încerca să găsească o soluție. Așa suntem setați. Astfel, cu toții ne creăm o proprie ipoteză care să explice realitatea în care suntem figuri călătoare. Am găsit câteva răspunsuri pe care vreau să vi le prezint și vouă. Așa că nu voi mai lungi, plictisindu-vă și voi trece la subiect.

Ideile unui tânăr grec pe nume Platon

Bănuiesc că ați auzit de marele gânditor Platon…ei bine dacă nu, atunci vă voi face eu cunoștință cu el: a fost unul dintre cei mai cunoscuți filozofi din istoria umanității, privind lumea din afara realității noastre perceptibile. Citind teoriile sale, am descoperit una, pe care eu o consider revoluționară și care cred că vă va face și pe voi să vedeți viața puțin diferit. Filozoful grec susținea că sufletul este nemuritor, reprezentând pedeapsa pentru nelegiuirea primordială (cred că se referă la greșeala săvârșită de Adam și Eva, voi ce credeți?) prins în corpul uman ca într-un mormânt. Astfel, pentru Platon ceea ce este numită viață (existența întrupată, fizică) este de fapt moarte și că moartea propriu-zisă (vidul, necunoscutul) este cheia care deschide porțile către viața adevărată. Sper că nu v-am pierdut…știu, Platon gândea destul de întortocheat. Vă rezum ce trebuie reținut: sufletul este indestructibil, iar viața și moartea, pe scurt, își schimbă rolurile.

E posibil să avem mai multe vieți în același timp?

Cu siguranță ați mai citit sau auzit și despre alte teorii, iar una care mi s-a părut captivantă este cea a universului multiplu. Firește, fiecare poate să interpreteze această ipoteză diferit. Eu o văd ca pe un arbore cu o coroană bogată în crengi. Mai concret, teoria spune că există mai multe universuri paralele, deci ar exista mai multe ramificații ale sufletului nostru…suntem liberi în fiecare tărâm, dar constrânși de deciziile noastre care dau naștere la noi realități. Pe de altă parte, pot fi universurile paralele, de care vorbește teoria “multiuniversului”, de fapt, lumea pe care ne-o creăm? Întrebările existențiale au răspunsuri ascunse în întrebarea propriu-zisă, întrucât fiecare dintre noi va crede și va găsi răspunsul care îi oglindește starea spirituală.

Totul are legătură cu noi și nimic nu are legătură cu noi

 

Într-un final, cred că întreaga existență are ca rădăcini un punct dincolo de puterea minții noastre de a înțelege, de aceea eu, tu și oricine se simte confuz în momentul căutării. O veste bună este că noi evoluăm constant, astfel încât și revelațiile noastre se schimbă…deci nu vă speriați dacă starea voastră interioară se modifică în orice clipă.

Nu pot să afirm că am scris tot ce simt legat de aceste întrebări, pentru că ar fi o minciună și cred că pană la inevitabil aș putea să îmi exprim părerea, de fiecare dată diferită. Totuși sper că am reușit să vă răspund la puținele dintre întrebările care vă țin treji noaptea la ora trei. Vor mai urma încă două articole pe această temă, iar până atunci respirați adânc, trăiți în clipele prezentului și veți găsi într-adevăr ceea ce căutați. Tumultul vieții dă naștere la nebulozitatea în care cu toții suntem prizonieri, care caută cu disperare un sens. Astfel, totul are legătură cu noi și nimic nu are legătură cu noi.

I have a body, but I am not my body.

I have emotions, but I am not my emotions.I have a mind, but I am not my mind.

I have roles to play in life, but I am not any of them.

I am a centre of pure consciousness. (Roberto Assagioli)

To be continued…