Un vis adormit

I s-a spus odată Copilului din mine Că pentru noi există Un scop numit iubire.   Am auzit legende Despre lupte eterne Pentru ca ființele nici născute Să manifeste această afecțiune.   Astfel, îmi văd lumea Ca o priveliște de sticlă, Care mereu strălucea Frumoasă, dar spartă   În fragmente de memorie, Fragmente de oameni,…

Tapiseria vieții. Cum suntem marionetele jocului obsesiv de a înțelege existența?

Nu vi se întâmplă să vă pierdeți în clipa prezentului și să puneți sub semnul întrebării absolut tot ce are legătură cu viața voastră? Îmi amintesc ce spunea Oscar Wilde despre existența umană: „E mare lucru să știi să-ți trăiești viața, majoritatea oamenilor doar există”. Bineînțeles că devin din nou confuză. Simt de parcă mă…

Să mori o viață ca să trăiești o moarte

Se plimbă umbre pe pereții murdari de timp. Tavanul nu mai e tavan, e scândura pe care își încearcă norocul iluziile mele. În colțuri așteaptă rațiunea, îmbătrânită. În sfârșit, pe covor, în trupul pierdut, mă recunoști pe mine. Așa, cu acest chip straniu a început fiecare zi, rupând din mine câte un pic și dând…

IN MEMORIAM

Când scriu, e 29 octombrie. A murit Mihai Constantinescu. Doar cu câteva zile înainte, sub semnul lui 15, s-a dus și Tamara Buciuceanu Botez. Nu credeam că te poate îndurera moartea unor oameni pe care nici nu i-ai cunoscut, oameni pe care îi asculți cu drag de niște zile bine numărate. Cred că cel mai…