Despre dans și despre ploaie (și despre a dansa în ploaie)

Și voi dansa chiar de nu știu să dansez. Voi dansa în ploaie, cu ploaia, cu stelele căzătoare, cu tine – steaua mea. Căci ție îți plăcea să dansezi, iar mie îmi plăcea când ploua. Iar eu dansam pentru tine și tu plouai pentru mine. Ți-am promis odată că vom fugi de această lume mult…

Am fost aici

Mereu mi-au plăcut diminețile. Mă trezesc fără să știu cine sau unde sunt, iar când cred că sunt pregătit să accept realitatea, mă scutură amintirea unui vis. M-ar fi îmbrățișat cineva sau aș fi primit un biscuit, dar e prea târziu, nu mai pot să folosesc cuvinte ca să îl descriu. Rareori exprimăm ceea ce…

Găuri de iepure

Încep acest articol cu o aluzie la una dintre cărțile mele preferate. Locurile în care să te pierzi le văd precum gaura iepurelui alb din Alice în Țara Minunilor. Nu te pierzi în neant, căutând disperat o ieșire, ci te pierzi în plăcere și visare. Regăsirea personală defavorizează întoarcerea la rutina zilnică. Astfel de locuri…

Tapiseria vieții. Cum suntem marionetele jocului obsesiv de a înțelege existența? (Partea a 2-a)

Salut! Dragă cititor filozof, observ că încă stai în coconul interminabil trăind însăși lupta pentru a găsi originile umanității. Așa că revin în acest sezon estival cu alte posibile răspunsuri la întrebările care te țin treaz pe timpul nopții sau te fac să îți iei „zoom out” în timp ce ai vrea să te bucuri…

Tapiseria vieții. Cum suntem marionetele jocului obsesiv de a înțelege existența?

Nu vi se întâmplă să vă pierdeți în clipa prezentului și să puneți sub semnul întrebării absolut tot ce are legătură cu viața voastră? Îmi amintesc ce spunea Oscar Wilde despre existența umană: „E mare lucru să știi să-ți trăiești viața, majoritatea oamenilor doar există”. Bineînțeles că devin din nou confuză. Simt de parcă mă…