Pe măsură ce sărbătorile de iarnă vin și trec, familiile se unesc pentru a petrece timpul împreună, magazinele se umplu de cadouri și decorațiuni, iar spiritul Crăciunului se face din ce în ce mai tare simțit în inimile românilor.
Cu toate acestea, luna decembrie nu a fost întotdeauna văzută a fi specială. Începând cu anul 1948, la instaurarea regimului comunist, toate sărbătorile care exprimau valori diferite de ideologia comunistă au fost eliminate, practic, din calendar. Așadar Crăciunul, împreună cu Moș Crăciun și cu popularul brad, au dispărut lăsând loc lunii cadourilor, lui Moș Gerilă și pomului de iarnă.
Motivul acestor schimbări drastice în cultura noastră începe cu valorile pe care regimul autoritar le impune:
- egalitatea, eliminarea diferențelor de clasă, bogăție și statut social;
- solidaritatea și justiția socială, unitate și sprijin între oameni, distribuirea resurselor de la cei bogați la cei anevoioși;
- ateismul materialist, adică negarea existenței lui Dumnezeu și a supranaturalului, focusul mergând astfel spre materia și economia țării.
La fel ca orice aspect al comunismului, în teorie, sună perfecte aceste valori. Totuși, pentru a impune anumite reguli asupra întregului popor, pentru a crea o așa zisă utopie, ajungi, de fapt, să cenzurezi și să reprimi pentru ați dicta propria viziune.
Sărbătorile creștine erau un subiect tabu, iar deși fiecare familie sărbătorea într-un fel sau altul Crăciunul, nimeni nu se încumeta să recunoască tradiția, să colinde prin oraș nașterea lui Iisus Hristos, astfel de tradiții fiind acceptate doar în zonele rurale, unde cenzura nu era atât de proeminentă. Oamenii mergeau la lucru în timpul sărbătorilor, căci Crăciunul nu era sărbătoare oficială.
În loc de Moş Crăciun, sosea Moş Gerilă, dar doar după 25 decembrie, după cum scriu ziarele vremii. Conform articolului „Crăciunul în comunism”, publicat de Mircea Morariu pe data de 27. decembrie 2017:
„Cuvîntul Crăciun era cvasi-interzis, în care nu putea fi niciodată auzit la radio sau la televizor, dar nici citit în presa controlată de partid și intens cenzurată de acesta și oamenii săi era cel puțin bizar că liderii comuniști găseau de cuviință să le marcheze cu o masă tradițională. […] Asta în vreme ce oamenilor obișnuiți li se cerea să vină la serviciu în zilele cu pricina, în care în magazine nu se găseau cele necesare sărbătorii, în care alimentele de bază altminteri cartelate erau procurate în principal grație economiei subterane, devenită în anii ’80 mai puternică decât economia oficială, în care în case era tot la fel de frig și tot la fel de întuneric ca și în celelalte zile.”
În orașele mari, Moşul mergea pe un traseu prestabilit în „Orăşelul Copiilor”, un târg de Crăciun al timpului, la bordul unui car, decorat în diferite feluri, de pildă sub forma unei rachete. „Orăşelul Copiilor” devenise tradiţie, rămânând deschis din Ajunul Crăciunului până în prima săptămână a lunii ianuarie.
Orășelul copiilor, 1966, fotografie de Csomafáy Ferenc
Totuși, oamenii erau fericiți. Copii primeau mici cadouri, împodobeau cum puteau mai bine pomul de iarnă, așteptau cu zâmbetul până la urechi portocalele și bananele faimoase, aveau nea cu care să se joace toată ziua și nu percepeau greutățile prin care treceau părinții lor ca să le aducă bucurie de sărbători.
Revelionul era mereu cel mai interesant și era singura sărbătoare oficial recunoscută, fiind o sărbătoare laică.
An de an, familia se reunea, în ciuda restricţiilor, pregătea o masă festivă, cea mai îmbelşugată din an, din care nu lipseau salata boeuf, sarmalele sau ouăle umplute cu pate. Mai mult, românii se pregăteau din timp cu cafeaua cumpărată pe sub mână și vinul spumant în loc de şampanie.
Tinerii de rând se adunau în grupuri restrânse, în case sau în apartamente, şi aveau ca principală distracţie programul difuzat de Televiziunea Română. Revelionul era, de altfel, singura ocazie din an în care TVR difuza program prelungit şi pentru care nu se mai lua lumina.
La televizor, Revelionul își dădea startul la ora 21:00 cu Corul şi Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii. Urma un program de muzică populară şi celebrele scenete comice și invitați speciali, precum Florin Piersic, Ștefan Bănică și cuplul umoristic Stela Popescu și Arșinel, cele mai aşteptate momente din tot programul de Revelion.
Întregul program era înregistrat dinainte și verificat ca nu cumva să supere vreo glumă pe dragul dictator. Iar din orice Revelion nu avea cum să lipsească dragul mesaj al tovarășului Ceaușescu. Acesta era urmat de Hora Unirii, care dădea încet încet stingerea nopții de neuitat. După crunta revoluție din 1989, românii erau încă nesiguri de viitorul țării, dar au rămas uniți de tradiție și de oameni.
Imagini nedifuzate filmate pentru Revelionul din 1990
Astăzi îl știm cu toții pe Moș Crăciun, îi știm povestea și îl îndrăgim pentru cadourile și momentele dragi pe care ni le aduce sărbătoarea, iar odată cu sfârșitul acestui articol, pe care l-am scris cu drag, vă urez tuturor care ați ajuns până aici sărbători fericite!
