Egalitatea de gen în școală

egalitatea_baiat_fata

Înainte de 1865 (anul reformei învâţământului a lui Al. I. Cuza), exista o limitare a accesului fetelor la învăţământ. În prezent, conform articolului 4 din Constituţia în vigoare, “România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, […] de sex…” Pe baza acestei legi fundamentale, atât fetele, cât şi băieţii au drept egal la educaţie de toate gradele. Aceasta implică ideea de egalitate între sexe în toate aspectele vieţii sociale.egalitatea_b_f

Teoria este diferită de practică

În şcoală, toate activităţile se desfăşoară în comun, cu excepţia accesului în vestiarele sălii de sport şi în grupurile sanitare. Cel puţin teoretic, băieţii, respectiv fetele, cer permisiunea înainte de a intra în aceste locuri. Ca de multe ori în viaţă, însă, teoria diferă faţă de practică, egalitatea de gen nefiind întotdeauna respectată, din cauza aşteptărilor diferite ale societăţii faţă de cele două sexe.

Adeseori mi se pare că fetele sunt considerate (în cazuri extreme, presate) a fi mai silitoare şi mai interesate de şcoală decât băieţii. Nu ştiu de unde provine această prejudecată, probabil din cauza faptului că unii părinţi sau alţi adulţi ar cataloga unele fete drept “mai cuminţi” sau “mai liniştite” decât băieţii. Cu toate astea, nu este pe deplin adevărat; există mulţi băieţi sârguincioşi şi multe fete pentru care învăţatul nu se află pe primul loc. Cred că factorii care diferenţiază nu sunt genul, ci mai degrabă personalitatea şi pasiunile individuale ale fiecărei persoane.

Discriminarea există

În principiu, majoritatea persoanelor îşi aleg drumul în viaţă încă din liceu, fiind influentaţi, în bine sau în rău, de către anturaj. Deşi avem dreptul să ne alegem meseria fără a fi discriminaţi sau restricţionaţi, putem întâlni destul de des, chiar şi în ziua de azi, cazuri de aşa-zisă “discriminare” legate de anumite domenii de carieră.

Un exemplu actual este cel al multor femei ce studiază medicina, acestora fiindu-le dificil să se specializeze în domeniul chirurgiei şi să pătrundă astfel într-o “lume a bărbaţilor”. De cealaltă parte a baricadei, băieţii se află într-o situaţie asemănătoare. Aceştia vor fi tachinaţi sau chiar ironizaţi dacă aleg o anumită carieră umanistică sau artistică (spre exemplu, baletul), pe motiv că ar fi prea “slabi” pentru a avea o meserie ce corespunde standardelor impuse de societate.

Aceste dileme pornesc din perioada şcolii, când copiii şi, mai ales, adolescenţii se simt atraşi de o anumită ocupaţie, de care sunt mai apoi îndepărtaţi, fie de părinţi sau de alte persoane influente din jur, fie de propriile îndoieli şi temeri. Se îndoiesc că vor reuşi să atingă performanţa în domeniul ales, din cauza genului lor, şi se tem de reacţia negativă a societăţii asupra deciziei pe care ei au luat-o.

Personal, eu nu am avut parte de influențe din partea părinților, care m-au lăsat să-mi aleg singură drumul în viață, ajutându-mă, când era necesar, cu un sfat sau o părere. În ceea ce-i privește pe colegii mei de generație însă, lucrurile nu au stat la fel: unii băieți mi-au spus de mai multe ori, în clasele mici, că nu voi reuși să devin doctor, ceea ce îmi doresc din copilărie, din cauza faptul că “sunt fată”.

Aceste două cuvinte au sunat ca și cum aș fi fost inferioară doar pe baza genului meu, de parcă eu aș fi fost vinovată și mi s-ar fi reproșat asta, cu toate că nici eu, nici nimeni altcineva, nu putea controla acest aspect. Pe moment m-am simțit nedreptățită. M-am temut că voi fi judecată pentru ceea ce voiam să devin și pentru ceea ce știam că voi putea realiza. Dar după câtva timp mi-am dat seama că problema nu eram eu, ci ideile preconcepute, eronate ale băieților respectivi.

 

De fapt, de ce să ne temem? Într-o lume liberă, în care ne este permis să credem în orice demiurg vrem și să trăim în orice țară de pe planetă, de ce să ne încălcăm propriile dorințe pentru a le satisface pe cele ale unei comunități veșnic nemulțumite?

Din fericire, nu sunt singura care crede că pasiunile și ambițiile fiecăruia ar trebui să fie mai presus de orice prejudecată. În prezent, aproximativ 75 % din studenții la medicină sunt de sex feminin, multe alegând chirurgia drept specializare, iar de celebrul balerin rus Rudolf Nureyev a auzit întreaga lume.